Teodor Baconschi este doctor al Universității din Paris-Sorbonne. Baconschi a fost ambasador al României la Sfântul Scaun (Vatican), laureat al ordinului Comandor al Ordinului Pius IX (Vatican) și Ministru de Externe. ”Nici în al Doilea Război Mondial nu s-a înjosit vreo Biserică creștină din Europa terorizată de Hitler până la o trădare de asemenea proporții a învățăturii evanghelice”, scrie Baconschi într-un articol despre nevoia de intervenție a BOR în implicare Bisericii Ortodoxe Ruse în războiul din Ucraina.
Un compromis major al Occidentului în fața invadării Ucrainei ar consta în profilarea lui Putin ca unic „țap ispășitor”.
Centrele de analiză din cancelariile europene și americane au scanat atent sistemul construit de Putin și știu că acesta l-ar putea elimina pe dictator, doar pentru a-i supraviețui. Or tocmai asta nu-și mai poate permite lumea liberă: o Rusie eventual fără Putin, care-i continuă politica sub alte forme și în alte momente „oportune”.
Putin a creat ceea ce el însuși numește „verticala puterii”. Din ea fac parte mii de complici, oameni politici, din serviciile secrete, armată, oligarhi, intelectuali de tipul lui Alexandr Dughin, precum și exponenți ai Bisericii Ortodoxe Ruse.
E fundamental ca tot acest sistem să fie demantelat, prin presiuni internaționale și interne. Altminteri, chiar dacă agresiunea contra Ucrainei s-ar opri într-un timp rezonabil (după eliminarea lui Putin), am „îngheța” poza unui stat represiv, nuclear, totalitar și revizionist, oferindu-i răgazul necesar pentru a organiza, pe termen mediu, noi ofensive, noi încălcări ale dreptului internațional și noi crize cu impact geopolitic mult prea costisitor. Voi analiza aici contribuția BO Ruse la crimele – vecine cu genocidul – pe care regimul Putin le comite, de aproape o lună, pe solul Ucrainei martirizate.
Mulți au văzut – cu indignarea reflexului moral elementar – că invazia a primit „binecuvântarea” patriarhului Kiril al Moscovei. S-au reluat în spațiul public elementele biografice menite să „explice” acest comportament: omul e un ofițer KGB sub acoperire și duce o viață tipic luxoasă de oligarh, fiind doar un instrument al propagandei de la Kremlin.
Tindem să uităm astfel că sprijinul lui Kiril pentru Putin nu e un gest individual izolat, ci expresia cea mai vizibilă a unei atitudini pe care Biserica Ortodoxă Rusă o propagă unitar, în ierarhia și clerul ei.
”Moldova, Kazahstanul și nefericita Ucraină ni se vor alătura curând”
Să vedem câteva exemple. Protoiereul Artemi Vladimirov (din Moscova) e convins că, până la Paștele 2022, „întreaga Rusie – Mare, Mică și Albă – se va preface într-un singur regiment nemuritor, de la Vladivostok la Kaliningrad. Să sperăm – continuă prelatul – că Moldova, Kazahstanul și nefericita Ucraină ni se vor alătura curând. Iar Gruzia e pe drum. Ei bine, puteți ghici singuri ce se va întâmpla cu țările baltice. Astăzi sunt baza militară pentru exterminarea slavilor”.
Andrei Tkacev, preot misionar al Patriarhiei Moscovei – cu un milion de urmăritori pe rețele sociale – le comunică rușilor imaginea unei Ucraine în care rușii și rusofonii sunt prizonierii bandelor naziste de la Kiev, adăugând: „Dacă n-am fi făcut nimic, ei (ucrainenii) ar fi aterizat aici peste doi ani, fără milă și fără să dea de veste cuiva. Iar dacă ar veni aici, ne-ar tăia în bucăți și ar înroși acoperișurile cu sângele nostru”.
Nici arhidiaconul profesor Vladimir Vasilik, membru în Comisia liturgică sinodală din Patriarhia Moscovei, nu se lasă mai prejos: „Putem considera că cei în curs de eliberare din Ucraina, lejer spus, nu sunt foarte fericiți să fie eliberați (…) Dar nicio intervenție chirurgicală nu e lipsită de sânge și durere. Pacientul poate cârti înaintea medicului: «Îmi era mai bine înainte, cu tumoarea». Mai apoi va înțelege însă că i-a fost salvată viața”.
Se invocă nevoia armei nucleare!
Să-l citim, în fine, pe Vadim Balîtnikov, expert ortodox și consilier de stat la Ministerul Justiției, membru în clubul „Catehon”, patronat de Alexandr Dughin: „Dacă la o pace reală se ajunge prin folosirea mijloacelor de distrugere în masă (ca în Japonia, în 1945), aceasta este necesară pentru a pune capăt rezistenței celor care sunt ostili lui Hristos și celei de-a Treia Roma a Sa”.
Nu am aici spațiu pentru a extinde această antologie a „ortodoxiei nucleare” ruse, definită prin demență agresivă, autointoxicare obscenă cu teze ideologice radicale și complezență sinucigașă față de nebunia lui Putin. Nu susțin nici că întreaga Biserica Ortodoxă Rusă e populată – la nivel clerical sau al comunităților parohiale – cu asemenea teroriști în sutană, care drapează agresiunea inițiată de Kremlin în veșmintele unui Război Sfânt al Cele de-a Treia Rome conta Occidentului.
Susțin însă că – prin ierarhia ei ultranaționalistă și diverși purtători secundari de mesaj – Biserica Ortodoxă Rusă se află într-o gravă derivă filetistă (principiul naționalităților aplicat în domeniul ecleziastic, socotit erezie în creștinismul ortodox – n.red.): nici în al Doilea Război Mondial nu s-a înjosit vreo Biserică creștină din Europa terorizată de Hitler până la o trădare de asemenea proporții a învățăturii evanghelice!
Iată de ce e imperativ ca Biserica Ortodoxă Română – exemplară în mobilizarea pentru ajutorarea refugiaților ucraineni – să capete (așa cum s-a întâmplat în toate Bisericile Ortodoxe din lumea liberă, începând cu Patriarhia Ecumenică) îndrăzneala de a condamna nu doar invazia rusă dintr-un stat suveran, ci și fățișa demonizare a unei „ortodoxii” ruse care și-a pierdut busola etică, pervertește canoanele și tradiția spirituală a dreptei credințe și girează, iresponsabil, regimul agonic al unui Anticrist.