Cu ochii-n lacrimi o caut pe Halep pe televizor

Dar totuși răbufnesc… Simonaaaa. Gata, mi-a trecut puțin. Mut de pe programele de sport și încerc să mă calmez. O să mai apară una ca ea… peste 50 de ani. N-o să apuc s-o văd, dar sigur, la vremea ei, noua Halep va aduce bucurie românilor.

Vorba aceea: Atât s-a putut. Halep e un accident, la fel cum un accident sunt majoritatea succeselor românești. Putem număra pe degetele de la o mână marile realizări obținute ca urmare a unei strategii pe termen lung.

Politic, am sentimentul că, de la Marea Unire, s-au terminat planurile românești pe termen lung. Din nefericire, comunismul ne-a mâncat vreo 45 de ani. În ultimii 35, am jucat leapșa și continuăm, și acum, s-o jucăm. Mergem pe ce pică prin bunăvoința și interesul altora: UE, NATO, SUA. Și în mod „normal”, ne enervăm când ăștia cer anumite reguli, ne cer un plan, întrebându-ne uimiți: „Ce mama dracu vor de la noi?”.

Ca și în sport, cât investești atât vei avea și în politică. Ai școală de gimnastică, strategie, resursă umană, ești în frunte, așa cum am reușit până în 2008. Acum canci. În tenis, accidentele ne-au adus în lumea bună, pe cehi școala îi menține acolo.

În politică, ca profesie onorantă, n-am investit deloc, așa că modelele, dacă le putem numi modele, sunt niște produse găunoase și urât mirositoare. Avem talentul ca și pe cele mai puțin stricate să le umplem noi de… Căutăm turnători unde nu sunt, mâna rușilor unde nu există, doar cu nădejdea de a murdări tot și a ne spăla pe mâini: Toți sunt la fel!

Recomandări

Cum văd oamenii de pe strada Viselor din Gulia, Dâmbovița, duelul dintre Nicușor Dan și George Simion: „Speranța ar fi să iasă președinte și să dea țara peste cap!” I VIDEO

Popor de cârcotași, chiar și după succes căutăm în rahat. Halep? Las-o, mă, că s-a umplut de bani, de aia nu mai joacă. Nu suntem capabili să monetizăm nimic. Să construim atunci când cineva, produsul unui accident, ne oferă o șansă. Sute de copii se visează Halep? Dă-i dracu, să bage tac-su bani. Am intrat în UE, NATO? Să ne dea bani, fără întrebări, că e țara noastră și facem ce vrem cu ea.

În concluzie, sper, dar nu am nicio nădejde (sic!), că acest text citit peste 25 de ani să genereze următorul comentariu despre cel care l-a scris: „Un prost, fără credință!”.

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.