De ce am ajuns să recităm fantasme din trecut și cum ne va afecta asta viitorul. Cazul „Românii au talent”

Nu mă voi opri asupra copilului și deontologiei problematizate în jurul său – copiii trebuie protejați -, ci asupra altui aspect care mi se pare mai important cumva. Dincolo de cazul punctual, foarte delicat, mi se par mult mai importante reacțiile: cum funcționează mediul și mesajul asupra noastră și ce spune asta despre noi. 

Mai întâi, m-am uitat și am observat că tema și polemica iscate îi interesează pe maturi și aproape deloc pe tineri. Copilul Rareș recită pentru cei mari. Asta mi s-a părut foarte interesant.

Cazul care a stârnit atâta discuție și valuri publice a fost mai degrabă adresat „mediului TV”, care are un anumit tip de public – cu extensie și spre cel virtual, dar reprezentativ pentru „publicul matur” în sensul de vârstă, de conținut cu o anumită „modernitate întârziată”. Chiar și un copil ajuns „în televizor” are un mesaj pentru acel mediu – TV-ul, ca și orice mediu, transformă orice mesaj.

Televizorul de la bunici

Recent, cu prietenii ne-am prins urechile într-o discuție despre TV, TVR, Netflix și toate celelalte forme paralele de consum video pe care-l facem. Discuții interesante, cu oameni citiți și cu multă experiență în spate. 

Ajuns acasă, copilul îmi spune: „am terminat eseul”. Acesta era cu „Vacanța de vară la țară”. Îmi citește. Vacanța la țară e legată la el de bunici, de satul unde au bunicii o casă de vară, grădinărit, animalele domestice, prietenii de la țară. Asta e cumva ordinea „lucrurilor de la sat”, „arhaică” în imaginarul lui.

Și, atenție, în această listă a lucrurilor și faptelor „de la țară” vine: „Îmi amintesc plăcut de serile în care mă uitam cu bunica la televizor”. 

Deci, vizionarea televizorului se asociază la el cu satul, bunicii și seara. Un soi de timp și ritual de țară – noua clacă, noul fel de a petrece cu bunicii.

Pentru generația mea, „timpul televizorului” era o preocupare urbană împrumutată de țărani și de rural. În anii 70-80 deja aveam TV, dar timpul petrecut la el era diferit între rural și urban. De ce? Din cauza muncilor și a felului cum era structurat timpul. Nu zăceam la TV, ci ne uitam strict ca la cinema – filmul, emisiunea și am plecat, că erau câmpul și animalele care așteptau.

Telefonul e la putere

Acum, urbanul „fulg de nea” nu mai consumă TV deloc. Maxim: TV-ul este pentru seriale cu părinții – tot mai rar. În rest, ei consumă altfel și altceva: de la YouTube la TikTok și jocuri video interactive. 

Telefonul e ecranul de bază. TV-ul în sensul clasic nu mai există pentru ei – e un mediu inexistent. 

Pentru ei, TV-ul devine ceva „rural, arhaic, retrograd” – când stai cu bunicii seara la odihnă – un simbol dintr-o altă epocă, total străină de ei. Timpul TV-ului devine cumva magic pentru ei, iar TV-ul, un artefact. Și tot ce e în interiorul lui.

Și satul s-a schimbat enorm, nu mai ai clacă și nici măcar bârfa la poartă. Satul a îmbătrânit teribil în ultimii 30 de ani – este de nerecunoscut pentru noi, cei care am copilărit acolo în anii ‘70.  Stilul de muncă s-a schimbat enorm, pentru că satul a îmbătrânit, pentru că au plecat mulți afară, pentru că au dispărut formele organizate de muncă etc. 

Ritmul zilei de la sat, ca să parafrazez o prietenă, s-a aliniat celui de la oraș. Atenție: sătenii nu-și mai reglează viața după clopotele bisericii sau câmpul muncii și animalele din grajd, ci după orele serialelor turcești sau emisiuni gen „Survivor România”. Când copilul revine de la țară, aflu ce seriale și emisiuni importante sunt pe TV. Pentru că ruralul a devenit ultimul loc unde se mai poate vedea TV în sensul lui clasic. TV-ul este despre o anumită clasă, pătură socială – grup social foarte mare.

Trezirea demonilor politici

Acel mediu și acel mesaj nu i-au atins aproape deloc pe tineri. Din ce observ eu. Însă a produs un anumit tip de reacții, care ne arată că, de fapt, toate schimbările din ultimii 30 de ani nu sunt atât de profunde, că, de fapt, sunt niște spoieli de suprafață și că e suficient un context ca să revenim la ce suntem. Noi încă nu ne-am modernizat și occidentalizat organic, cum credeam. Noi încă suntem ceea ce am fost. Bine, rău – e altă discuție.

Mesajul acelui copil era, de fapt, un mesaj pentru cei maturi, care este ca o hârtie de turnesol, într-un context în care toate atavismele ne-au fost reanimate, toți „demonii adormiți” au fost treziți. 

Toate obsesiile, tot revanșismul pe care le-am ținut ascunse se trezesc acum la viață și au mari șanse să devină un filon politic incredibil de puternic. 

Suntem conservatori, dar nu mai avem ce conserva și recităm o poezie al cărei conținut lipsește și are valoare pur declarativă. Copilul ne-a recitat toate fantasmele pe care le credeam adormite și acum ele se trezesc, având șansa să devină un populism politic. Din lipsă de conținut, de proiecție reală asupra viitorului, recităm fantasme din trecut.

Acest filon și „turnură conservatoare” prin care trece mai tot globul, dar mai ales Estul, în frunte cu regimul Putin, este speculat nu doar de politic, ci mai ales de capital – comercial. 

PRO TV, cel care în anii ’90 a dat tonul „generației PRO” – adică opusul curentului actual: deschidere fără limite și restricții, consum total -, acum cuplează consumul și capitalul la filonul ultraconservator. Cu toată viteza înainte spre trecut: viitorul ca o formă a trecutului care oricum nu se mai poate repeta.

Modelul Selly

Asta nu înseamnă că acest tip de mesaj nu îi afectează pe cei foarte tineri. Ba da, dar altfel și în alte forme. Pe alte căi, pe alte medii și prin alte modele. 

Pentru că tinerii merg pe alt model de consum media – video, jocuri și TikTok sau YouTube. Modelul lor ideal este Selly – ca să ne referim la un caz foarte cunoscut și adorat de copii. Nu mă refer aici strict la persoană, Andrei Șelaru, vloggerul Selly, care pare un personaj simpatic, ci la un model. 

Un model care e axat pe o nouă formă de comunicare în media, total opusă TV-ului și formelor clasice: cu alt vizual, altă viteză, alt consum, alt limbaj. Și, atenție!, alt model existențial și economic. 

Selly vine cu modelul consumului total – spune că lunar cheltuiește între 10.000 și 20.000 de euro: „sunt sume pe care mi le permit și încerc să fiu pe cât posibil cumpătat”. Asta în România copiilor flămânzi și a unei societăți foarte sărace. Spune că s-a lăsat de școală – universitate, el fiind destul de educat datorită mediului și părinților – și promovează o formă de muncă speculativă. Modelul: de ce să faci o meserie, de ce să faci prea multă școală și munci prea dificile, când se poate trăi din social media – pe modelul economiei speculative și al jocului plăcut și facil.

O lume Fantasy

Este un model construit pe o viziune magică asupra lumii – aș zice chiar o viziune Marvel & J.K. Rowling – lumea Fantasy, imaginarul Fantasy: lumea ca un produs nu al creației, rațiunii și efortului, ci al magicului, emoțiilor, fantasmelor iraționale, dar plăcute, fără efort.

Fantasy este partea întunecată a omului. Are ceva foarte arhaic, de dinaintea antichității și religiilor clasice: ceva foarte primitiv. Puterea omului vine din tot soiul de forțe magice, iraționale, pietre ascunse, inele fermecate, chiloți peste egări etc. 

Pentru aceste puteri nu faci niciun efort – poate războaie. Omul fără aceste forțe magice, pe care le descoperă aleator, irațional, mistic sau violent, nu poate să facă nimic. Magia mâinii invizibile care reglementează totul – noua magie.

Noile mutații politice

Acest model mi se pare că pe termen mediu și lung este victorios și mult mai periculos. Ba mai mult, înaintez o ipoteză: cele două medii și mesaje se vor cupla mai devreme sau mai târziu, dacă nu s-au cuplat deja. Și vor produce ravagii asupra felului în care se vor derula politicul și societatea.

Asta deja se întâmplă la nivel global, iar la noi, în periferia lumii, e și mai grav. Pentru că nu avem instituții, mecanisme, sistem de educație și o societate prea stabilă. Pentru că avem o societate cu instituții foarte fragile, destul de săracă, inegală, cu solidaritatea și echitatea la pământ și cu o educație șubredă spre descompunere. Un mediu perfect pentru noile mutații politice care vin peste noi și copiii noștri.

Să nu uităm: noul pedagog, noul „tată și mamă”, „bunic și bunică” este telefonul cu funcțiile lui multiple. El este educatorul de bază. Dar asta e deja o altă poveste. 

Foto: protv.ro

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE