De ce încălzirea globală nu trebuie să crească cu mai mult de 1,5 grade până la finalul secolului și cum se poate schimba lumea din toamna lui 2020

Dacă societatea noastră ar fi o poveste cu eroi, toamna aceasta ar avea loc “bătălia finală”, care va schimba modul în care funcționează continentul pentru următoarele decenii.

Nu mă refer la alegeri, ci la o legislație europeană care, dacă trece de Parlamentul European în forma corespunzătoare, va obliga statele europene să ia măsuri, dincolo de vorbe, pentru combaterea schimbărilor climatice. Dacă trece, înseamnă că se va schimba paradigma economică în mod substanțial, că ne putem lua adio de la marii poluatori, de la emisiile din industriile de petrol, cărbune și gaze, fără ca asta să frâneze creșterea economică sau progresul social – din contră.

Noua legislație va forța, în sfârșit, statele să acționeze în linie cu Acordul de la Paris, care vorbește de menținerea încălzirii globale sub 1,5 grade până la finalul secolului. Pentru asta, este nevoie ca Parlamentul European să voteze în toamnă o reducere cu 65% până în 2030 a emisiilor cu efect de seră și nu numai.

Până acum, vorbitul și promisiunile nu au dus la acțiuni, de asta estimările spun că dacă lucrurile continuă în același ritm, va avea loc o creștere între 3,2 grade și 5 grade, cu impact devastator asupra economiei și chiar asupra vieții.

Recomandări

Trump le spune maganților de la Davos: „Veniți și produceți în America” sau „va trebui să plătiți taxe vamale”. Mesaj dur pentru petroliști

Începând cu încălzirea medie de 5 grade, viața umană nu mai poate fi susținută pe Pământ, potrivit celor mai multe estimări științifice.

O diferență de 4 grade pe medie este diferența între era glaciară, când Pământul era acoperit de gheață, și prezent. Potrivit rapoartelor Băncii Mondiale, nu este clar dacă viața umană se poate adapta la o creștere a temperaturii medii cu 4 grade. Asta fiindcă Europa ar fi sub secetă permanentă, o mare parte din China, India și Bangladesh ar fi deșert, ceea ce ar putea declanșa colapsul civilizației, spune majoritatea studiilor.

Diferența dintre 1,5 și două grade este, spre exemplu, diferența dintre o lume în care există recifuri de corali și una în care nu există – moartea coralilor vine odată cu acidifierea oceanelor și într-o primă fază va afecta hrana pentru un miliard de oameni.

Oceanele oferă 50% din oxigenul de pe Pământ și absorb cea mai mare cantitate de CO2, dar din cauza asta se acidifiază: de la începutul secolului al XIX-lea, acidifierea a crescut cu 30%. Peste un anumit prag, acidifierea omoară peștii și mamiferele din apă. Scenariul oceanului mort nu mai este de domeniul SF, crede cercetătorul Jonathan Payne de la Stanford. În afară de încălzirea globală, accelerăm dispariția vieții din oceane prin gunoaiele, pesticidele și substanțele chimice pe care le deversăm, dar și prin pescuit la rate aberante – pește care nici măcar nu e consumat în mare parte, ci pur și simplu risipit.

Recomandări

Creșterea numărului de angajați la stat nu se mai oprește. 5.900 de noi posturi, ocupate într-o singură lună

Calculele arată că 270 de milioane de oameni în plus vor fi afectați de lipsa de apă potabilă la o încălzire cu două grade, potrivit Grupului interguvernamental de experți în evoluția climei, organismul științific al ONU care se ocupă de evaluarea riscurilor încălzirii globale. 61 de milioane de oameni în plus vor fi afectați de secetă. Și tot așa.

Organizații, state, armate vs. schimbări climatice

Puși în fața schimbărilor climatice și a catastrofelor pe care le vor aduce, organizațiile nonguvernamentale, orașele, statele, armatele și structurile de tip UE încearcă să se adapteze.

La Greenpeace, noi lucrăm pe toate domeniile care afectează mediul și sănătatea oamenilor, de la protejarea oceanelor la protejarea pădurilor, reducerea deșeurilor și o mai bună gestionare a acestora, măsuri pentru aer curat și eliminarea industriilor poluante, cu tranziție echitabilă spre surse de energie curată, la hrană mai sănătoasă și scăderea consumului inutil. Greenpeace România se apleacă în prezent pe soluții de combatere a poluării, pe protejarea pădurilor și trecerea la energie regenerabilă.

Recomandări

Laura Vicol spune că a zburat cu Marcel Ciolacu în avioane private: „M-au executat”

SUA sunt țara de unde au pornit avertismentele asupra schimbărilor climatice încă din anii 60 – descoperirea a fost făcută într-o echipă de excelență pusă la punct de CIA și alte agenții guvernamentale, cu scopul de a preconiza și preîntâmpina posibile amenințări la adresa securității naționale – se numea, simplu, echipa Jasons și am putut afla mai multe despre ea când au fost desecretizate Pentagon Papers.

De atunci, schimbările climatice au rămas în topul celor mai mari amenințări la adresa securității naționale din SUA, însă atitudinea liderilor politici în fața acestor amenințări a variat semnificativ.

În 1979, deja erau 50 de state care au agreat, în mod unanim, că lumea este în fața unei catastrofe. Până și industria poluatoare, cum ar fi Shell sau Exxon, a fost de acord să taie emisiile de carbon – dar atitudinea li s-a schimbat începând cu 1989, când au început să investească masiv în manipularea opiniei publice pentru a se îndoi de schimbările climatice, după cum arată și investigația istorică din New York Times “Losing Earth”.

Cu bani, pentru bani

Manipulările au continuat până în zilele noastre și au loc chiar în acest moment la nivel de UE, care se pregătește de măsuri concrete pentru frânarea efectelor schimbărilor climatice.

Cei mai grei jucători din industria gazelor și energiei nucleare fac lobby la Bruxelles să nu fie excluși de pe lista “verde”, fiindcă nu ar mai putea pune mâna pe miliarde de euro din partea UE. Mai exact, UE pregătește o așa- numită taxonomie, pe baza căreia se vor acorda sau nu finanțări în funcție de impactul asupra mediului. Dacă până acum gazele puteau fi finanțate din bani europeni, taxonomia le va exclude. Deja Banca Europeană de Investiții a decis să nu mai finanțeze gazul din 2021.

La nivel european, se joacă ultima mână, iar pariul este pe viitorul nostru. Industria grea, cu resurse aproape nelimitate, încearcă să cumpere din nou jocul. Întrebarea este dacă liderii europeni ne vor vinde viitorul pe o pungă de arginți sau dacă avem politicieni care au ajuns să își facă meseria cu adevărat: aceea de a reprezenta interesul public.

Urmărește-ne pe Google News