Mergi direct la conținut »
De ce se agaţă DIICOT de „dosarul Caracal”, deşi nu are competenţa să cerceteze faptele de care e acuzat Dincă?
Opinii Libertatea > Opinii > De ce se agaţă DIICOT de „dosarul Caracal”, deşi nu are competenţa să cerceteze faptele de care e acuzat Dincă?

De ce se agaţă DIICOT de „dosarul Caracal”, deşi nu are competenţa să cerceteze faptele de care e acuzat Dincă?

Procurorii DIICOT nu au competenţa să instrumenteze dosare de omor. O spune chiar legea de organizare și funcționare a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Procurorii DIICOT sunt specializaţi pe crima organizată. Investighează reţele de trafic şi prind terorişti. Dosarul de la Caracal e o excepţie.

Opinie de
Adriana Oprea
Toate articolele autorului

Pe 31 iulie, în prima conferință de presă organizată pentru cazul de la Caracal, l-am întrebat pe procurorul-şef Felix Bănilă dacă DIICOT are competenţa să instrumenteze acest dosar, având în vedere că Gheorghe Dincă e acuzat, în primul rând, de omor calificat.

„Vă afirm cu certitudine că are competenţa necesară de a efectua urmărire penală în aceste cauză. În baza OUG 78/2016 care reglementează competenţa DIICOT. Ştiţi foarte bine că în materia traficului de persoane şi a traficului de minori, DIICOT-ul are competenţă exclusivă”, a răspuns Felix Bănilă.

A trecut o lună şi jumătate de atunci, iar singurii care mai investighează azi traficul de minori din Caracal sunt jurnaliştii.

Alături de anchetatori, Dincă participă azi și mâine la o conducere în teren, pentru reconstituirea crimelor. Ce „trafic de persoane” mai e în acest dosar şi cât „trafic de minori”?

„Traficul de persoane” a dispărut dintre acuzaţii

Luiza Melencu a dispărut în ziua de 14 aprilie. Pe 5 iunie, în urma plângerii penale a bunicului fetei, la Serviciului Teritorial Craiova al DIICOT a fost constituit dosarul nr. 203/D/P/2019.

„În raport de împrejurările cauzei, de datele personale ale victimei, de locul inițierii celor două apeluri telefonice către bunicul acesteia și de cele comunicate autorului sesizării, din care rezultau indicii temeinice despre existența unei activități de recrutare a victimei prin răpire/constrângere în scopul exploatării sexuale a acesteia, s-a dispus începerea urmăririi penale (in rem) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane”, ne comunică DIICOT.

Pe 25 iunie a fost dispusă o comisie rogatorie către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, iar apoi ancheta a intrat în stand-by. Până în ziua în care Alexandra a sunat la 112, pe 25 iulie.

Cauzele au fost conexate, dar la ultima prelungire a mandatului de arestare preventivă a lui Dincă, „traficul de persoane” a dispărut de pe lista infracţiunilor pe care este acuzat că le-a comis.

Conform datelor de pe portalul instanţelor de judecată, Dincă este cercetat, la acest moment, pentru „trafic de minori, viol, omor calificat” şi, prin extinderea urmăririi penale din 2 septembrie, pentru „profanare de cadavre”.

Dar despre „traficul de minori” ar putea fi vorba doar în cazul Alexandrei, căci Luiza Melencu împlinise deja 18 ani.

„Traficul de minori”, într-o interpretare originală

Conform art. 211, alin. (1) din Codul Penal, traficul de minori înseamnă „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia”.

În cazul Alexandrei, DIICOT consideră că infracţiunea de „trafic de minori” e deja probată. Asta deşi nu s-a demonstrat că Dincă ar fi făcut parte dintr-o reţea de crimă organizată sau că intenţiona să o transfere pe victimă unei astfel de reţele.

Pentru a putea păstra în continuare „dosarul Caracal”, cei de la DIICOT au reinterpretat definiţia infracţiunii, într-o manieră extem de originală. Iată ce explicaţii am primit în conferinţa de presă din 31 iulie: 

Felix Bănilă: Ştiţi foarte bine că traficul de persoane se desfăşoară, sub aspectul elementului material, sub mai multe forme. Avem forma prevăzută de alin.1, litera a de la articolul 210 – transportarea persoanei prin răpire şi/sau constrângere, în scopul, prevăzut de art. 182, lit. c din Codul Penal, teza finală…

Reporter: În ce scop?
Felix Bănilă: În scopul exploatării sexuale.

Reporter: Care exploatare?
Procuror: Adică, el le-a exploatat sexual, violându-le.

Ultimul răspuns a venit nu de la Bănilă, ci de la o procuroare DIICOT ce asista la conferinţa de presă, lângă grupul de jurnalişti.

Sincer, atunci am crezut că n-am auzit bine. Pentru că art. 182, lit.c din Codul Penal, invocat şi de şeful DIICOT, prevede foarte clar că:

„Prin exploatarea unei persoane se înțelege obligarea la practicarea prostituției, la manifestări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală”.

„Exploatare, prin satisfacerea plăcerilor sexuale proprii”

Pe 27 iulie, adică după doar două zile de la apelul Alexandrei la 112, prim-procurorul DIICOT Craiova o asigura pe judecătoarea Tribunalului Dolj că „,infracțiunile de trafic de minori si viol se pot proba cu certitudine la acest moment”.

„Există indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, respectiv recrutarea, transportarea și adăpostirea minorei prin constrângere, răpire și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, dată fiind starea vădită de vulnerabilitate (sus-numitul fiind o persoană masivă, cu experiență de viață în fața căruia o minoră de 15 ani nu a avut practic nicio șansă să se opună), în scopul exploatării sale sexuale, prin satisfacerea plăcerilor sexuale proprii”, potrivit argumentației procurorului DIICOT de la judecarea propunerii de arestare preventivă a lui Dincă, din 27 iulie, de la Tribunalul Dolj.

La data de 1 august, ”dosarul Caracal” a fost preluat de Structura Centrală a DIICOT, cu tot cu argumentaţie. Astfel, la prelungirea mandatului de arestare preventivă a lui Dincă din 14 august, DIICOT a invocat în sala de judecată a Tribunalului Olt aceeaşi inedită versiune  pentru definirea infracţiunii de trafic de minori.

Pe 16 august, la postul de televiziune Antena 3 au apărut pasajele din referatul procurorilor care pun din nou semnul egal între viol şi exploatarea sexuală.

Dincă este acuzat de trafic de minori doar pentru că, în cazul Alexandrei, probele descoperite până acum „fac credibile afirmaţiile sale că fusese răpită şi violată (modalitatea şi scopul acţiunii de recrutare)”.

Violatorii, nişte „traficanţi solitari”

Violul pe care Alexandra l-a confirmat, răspunzând dispecerei de la 112. În asta stă tot traficul de minori în baza căruia DIICOT instrumentează dosarul de la Caracal. Nimic în plus care să justifice imixtiunea procurorilor de la crima organizată. Nici măcar o urmă de pornografie infrantilă, la care ştiu sigur că DIICOT a sperat, în timpul percheziţiei informatice.

Pot să reinterpreteze procurorii DIICOT infracţiunea de trafic de minori cu argumentaţia că exploatarea înseamnă „satisfacerea plăcerilor sexuale proprii”? Toţi violatorii şi pedofilii acţionează pentru „satisfacerea plăcerilor sexuale proprii”! Dar nimeni nu s-a gândit, până acum, că ei ar putea fi consideraţi un soi de „traficanţi solitari”.

Mai mult, există dosare cu infracţiuni sexuale în care victimele au fost ademenite, transportate şi duse la locuinţa  infractorilor, pentru „satisfacerea plăcerilor sexuale proprii”, iar DIICOT nu s-a ocupat niciodată şi nici nu se ocupă de aceste cazuri.

Ortopedul care vrea să opereze pe creier

De pildă, DIICOT nu instrumentează cazul Andreea Simon, fetiţa dispărută de 14 ani, deşi dosarul a fost deschis pentru lipsire de libertate şi ar exista în cauză indicii că fata a fost traficată.

DIICOT nu se ocupă nici de cazul Biancăi Ghioca, dispărută fără urmă din 2007, deşi şi acolo au existat indicii că fetiţa ar fost traficată de reţele de carne vie care acţionau în Dolj şi Gorj.

DIICOT nu cercetează cazuri de viol şi nici pentru „lipsire de libertate în mod ilegal”, nu are competenţă nemărginită deocamdată, căci ordonanţa de urgenţă prin care Ministerul Justiţiei îi conferă aceste prerogative nu a fost încă adoptată. 

DIICOT nu poate, repet, să instrumenteze dosare de omor. Nici măcar atunci când lucrează la aceste cazuri cu poliţişti specializaţi. E ca şi cum un medic ortoped ar intra în sala de operaţie a unui neurochirurg, ar pune mâna pe bisturiu şi s-ar apuca să taie, te miri din ce motive… Dar ortopedul n-ar avea priceperea să opereze pe creier şi nici atribuţii, prin fişa postului. 

Riscul pe care şi-l asumă DIICOT

Astăzi, când Dincă participă la reconstituirea crimelor de la Caracal, este evident că DIICOT e hotărâtă să ducă până la capăt acest dosar. De ce face asta?

Ar fi mai multe variante de răspuns: pentru că a simţit potenţialul mediatic al cazului şi a vrut să profite de val, pentru un rebranding, sau poate pentru că cei de la DIICOT Central au ştiut exact ce (nu) a făcut DIICOT Craiova în dosarul Luizei Melencu şi-au vrut să ţină capacul pe oală.

Oricare ar fi motivul acestei încrâncenări, procurorii de la crimă organizată ştiu că, odată cu întocmirea rechizitoriului, îşi asumă un risc.

Căci e posibil ca Dincă să nu aibă la nesfârşit avocaţi din oficiu, iar dosarul ar putea exploda în instanţă, dacă apărarea invocă necompetenţa materială a procurorului de caz. Sau dacă judecătorul de cameră preliminară pune sub semnul întrebării, din acelaşi motiv, toate probele şi toate actele procesuale administrate până acum.

Altminteri, există riscul să sară în aer toate dosarele penale cu victime sechestrate, violate şi ucise. Pentru că acolo urmărirea penală n-a fost efectuată de procurorii de la crimă organizată deşi, iacătă, DIICOT ne demonstrează azi că acolo era trafic în toată regula!

Close
Închide
  Close