Despre perversiuni | Cum ne învață niște șarlatani să fim smeriți

Cumva, a prins și la mine. Zeci de ani am ajutat mai ales copii, dar și destui adulți în dificultate fără să spun nimănui. Am interiorizat rușinea de a nu vorbi despre facerea de bine. Știu mulți oameni senzaționali care au făcut înzecit mai mult decât voi face eu în aceeași situație.

Societatea noastră e roasă de corupție și plină de sociopați. La televizor avem, în fiecare zi, zeci de nemernici care nu au nici un fel de problemă să vorbească despre binele comun. Dumnezeu e folosit la greu de gurile unor mafioți de o mârlănie înfiorătoare.

Politicienii noștri, probabil cel mai strident exemplu pentru mine este arătarea de Sectorul 5, se laudă în  fiecare zi cu “lucrurile bune” pe care le fac din banii publici. Lucruri care, desigur, îi îmbogățesc pe ei și prietenii lor, și ne sărăcesc pe noi, restul.

Ipocrizia celor gălăgioși

În mod ironic, asta cu smerenia când vine vorba de generozitate, voluntariat, ajutorul celorlalți – vine fie de la impostori cu straie preoțești care nu pot să trăiască fără șofer și Mercedes, fie de la oameni care în viața lor s-au ajutat doar pe ei, rudele și amantele lor.

Facerea de bine nu este nici furt, nici înșelătorie și nici ipocrizie, așa că nu există nici un motiv să fie secretă. Chiar din contră, ar trebui să promovăm la greu, în fiecare zi, faptele bune, căci în acest moment șmecherii, mafioții, curvele de ambele sexe și nebunii sunt modelele noastre.

Recomandări

Prezidențialele din noiembrie, la un pas să bată recordul de candidați. În 1996, au fost 16 persoane înscrise în cursa electorală ANALIZĂ

Și, nu, nici ceea ce face Becali nu înseamnă facere de bine. Dacă tu ai furat, ai înșelat sau te-ai folosit de prostia altora și te-ai îmbogățit, și folosești o minusculă parte din acei bani pentru a face bine și a-ți spăla imaginea, nici ăsta nu e un model care merită promovat. Așa cum nici Dan Voiculescu sau Soros nu sunt.

În perioada asta de supercriză, liderii noștri politici dovedesc că au charisma unor cizme, fiind incapabili să ne inspire în vreun fel. Câți dintre oamenii noștri “mari politicieni” dau dovadă acum de curaj sau că au ceva special care să justifice pozițiile lor?

Pierdut empatie, o declar nulă

Președintele are un discurs de tocilar care a ajuns chelner și ne prezintă rar și prost un meniu pregătit de alții și pe care nu l-a gustat în viața lui. Cotroceniul are un spațiu enorm, în timp ce sunt câteva zeci de mii de oameni și mai ales copii care stau în condiții mult mai proaste ca într-o pușcărie. Copii care nu au nici computere și nici internet să poată să continue școala. Copii ai căror părinți nu sunt capabili să le fie părinți și care au nevoie de modele bune. Lipsa de empatie a marelui profesor pentru situația lor este pentru mine singurul lucru într-adevăr extraordinar când vine vorba despre Klaus Iohannis.

Recomandări

Elevi ai unui liceu din Brașov, acuzați că au drogat și răpit o colegă. Adolescenta reclamă că a fost violată la cabană, în timpul unei excursii la munte

Liderii PSD par a fi o combinație de catastrofe, viitori pușcăriași, șmecherași de cartier și țoape, așa că din partea lor nici măcar nu există așteptări. Chiar dacă ar fi loviți brusc de streche și s-ar trezi că în mod cinstit ar vrea să ajute, Ciolacu, Firea, Bădălău, Olguța sunt prea slinoși pentru a inspira încredere.

Generația nouă de politicieni nu este nici ea, la vârf, deloc inspirațională. Oportuniștii, guralivii și scandalagiii superficiali par a fi mult mai vizibili decât oamenii într-adevăr buni care au ales să facă în ultimii ani politică. Nici unul nu pare a fi capabil să fie mai mult decât mediocru.

Vinovați suntem noi

Vina, din păcate, este a noastră. Noi, cei care am crezut în Constantinescu, un fanfaron plin de ifose, și mâna lui dreaptă, Ciuvică, că vor aduce România pe un drum bun. Cei care am văzut în Ciorbea un om cinstit și competent. Noi, cei care am făcut un idol din Băsescu, un turnător cu un tupeu sinistru, remarcabil prin felul în care și-a promovat fiica, o tută, în Parlamentul European.

Recomandări

Sancțiunile impuse de grupul G7, încălcate fără nicio reținere de Rusia. Cum se alimentează regimul de la Kremlin cu mașini de lux și piese pentru drone și radare

Nu facerea de bine este sado-masochism sau perversiune, ci așteptările noastre cretine că oamenii într-adevăr preocupați de binele celor mai mulți trebuie să se ascundă cât mai bine de orice fel de publicitate. Politica și ONG-urile ar trebui să aibă același scop, acela de a face cât mai mult bine pentru cât mai mulți.

Majoritatea așteptărilor noastre de la politică sunt, din păcate, pervertiri. Și din cauza lor, democrația noastră se aseamănă din ce în ce mai puțin cu zeița dreptății și din ce în ce mai mai mult cu o prostituată obosită de pe centura Bucureștiului.

Urmărește-ne pe Google News