Campionul Trump, în Orientul Mijlociu: șah cu crosa de golf
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cea mai recentă, elucubrantă declarație a lui Donald J. Trump este că a trecut la faza de „semi-negocieri” (!) iar acum joacă șah cu Iranul. Nu am găsit nici o consemnare că președintele american ar fi jucat vreodată o partidă, altminteri ar fi reținut că șahul nu-i un joc de noroc.
Războiul fără strategie cu Iranul (pornit doar cu iluzia unei mari și facile victorii oferite de Magicianul Bibi), „mutările” șahistului din Biroul Oval s-au soldat cu pierderea încrederii în Statele Unite a aliaților din regiune. A țărilor din Golf, în primul rând, direct și puternic afectate, ce s-au pomenit fără promisa „umbrelă de securitate”, plătită în avans, cu prețuri exorbitante.
Acordul de la Mecca, semnat la 7 august între Arabia Saudită, Turcia și Pakistan este o ilustrare concretă a eșecurilor victorioase ale lui Trump. Acordul nu pune bazele unui „NATO islamic”, lecturând doar clauza ce enunță că „orice atac armat împotriva unuia dintre cele trei state va fi considerat un atac împotriva tuturor”, ecou al Articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord.
Ministrul saudit al apărării, prințul Khalid bin Salman, l-a definit ca pe un „cadru al unui parteneriat de apărare pe termen lung, consolidând capacitatea de descurajare, coordonarea și integrarea între țările noastre și contribuind la securitatea și stabilitatea regională și globală”. Propunându-și un obiectiv pur defensiv - acela de a institui o așa-numită axă a stabilității - marchează semnalul edificării unei noi arhitecturi de securitate având reverberații în întreaga regiune. Semnatarii au ținut să sublinieze repetat că nu este un Acord împotriva vreunei țări, în speță Iran sau Israel.
Sintetizând, trei țări islamice sunnite se întâlnesc în orașul sfânt Mecca, cu scopul - nedeclarat ca atare - de a prelua la nivel local gestionarea amenințării iraniene, „îndiguind” astfel imprevizibilitatea președintelui Trump și transmițând un mesaj de atenționare politicii militariste a guvernului Netanyahu.
Arabia Saudită, condusă de înțelepțitul prinț moștenitor Muhammad bin Salman, aduce în acest „format” strategic al descurajării resurse financiare importante și influența politico-religioasă a puternicului său regat. Turcia vine cu greutatea specifică a celei de-a doua puteri militare din NATO și cu o industrie de apărare în plin avânt de modernizare. Pakistanul este singurul stat musulman deținător de arme nucleare. Un calcul al experților evidențiază că acest triumvirat numără în total aproximativ 1.400.000 de combatanți pentru pace. Acestora li s-ar adăuga încă 500.000 de militari, dacă - așa cum preconizează șeful diplomației de la Ankara, Hakan Fidan - se va alătura și Egiptul. Acordul de la Mecca rămâne deschis și altor state din regiune.
Este greu de presupus că Acordul militar tripartit va duce, în viitorul previzibil, la constituirea unei forțe armate funcționale. Sunt greu de armonizat trei doctrine militare complet diferite, cu atât mai mult cu cât nu există intenția constituirii unei structuri de comandă comune. Importanța demersului demarat la Mecca este mai degrabă una politico-strategică. Nu reprezintă, repet, o amenințare militară la adresa Iranului și nici la adresa Israelului. În același timp, nu este nici - așa cum apreciază o serie de comentatori israelieni - o simplă foaie de hârtie sau un balet diplomatic.
Având mare grijă să atragă atenția că pentru Riyadh nu se pune problema înlocuirii unei umbrele de securitate (a SUA) cu alta, analiștii saudiți apreciază că s-a născut o nouă structură de securitate, una triplu stratificată - Statele Unite reprezintă primul strat, Pakistanul al doilea, iar Turcia al treilea. Tocmai bine ca @realDonaldTrump să-și poată atribui un nou succes fantastic.
Adevărul este însă cel dezvăluit de raționamentul redutabilului analist Zvi Bar'el, editorialist al cotidianului Haaretz, căruia mă alătur fără rezerve: Acordul de la Mecca „nu urmărește desprinderea de Statele Unite (nici n-ar fi posibilă, n.m.) sau crearea unei forțe alternative motivate de dezamăgire, ci mai degrabă constituirea unei „alianțe de blocaj” capabile să dicteze politica americană în regiune. În aceasta rezidă noua arhitectură regională, apărută ca o lecție desprinsă din războiul din Iran și din conduita lui Trump. Se urmărește ca un astfel de triumvirat, prin puterea sa militară și politică cumulată, să poată impune decizii nu doar Statelor Unite, ci și tuturor țărilor din regiune. În prezența acestei structuri, chiar și țări mici, dar bogate - precum Qatarul, Emiratele Arabe Unite - vor întâmpina dificultăți în a-și menține o poziție independentă față de cooperarea cu Statele Unite”.
În timpul acesta, autointitulatul geniu foarte stabil de la Casa Albă, Campionul Trump, joacă șah cu crosa de golf.
Prepurgel 11.08.2026, 12:14
In realitate pare o„mutare” chiar geniala- a batrânului cacealmist de la„Casa Alba”-cu acea prevedere copiata de pe art 5 din statutul NATO!Pentru el insemnând... sa scoți castanele din foc cu mâna altuia!Adica sa bage Turcia in razboiul terestru(evident ca pe cheltuiala Arabiei Saudite),sa moara militari turci in Iran- nu prețioșii militari americani și israelieni!Iar provocarile din partea saudiților și replicile Iranului, nu vor intârzia,iar Erdogan poate intra in Iran- sa ocupe și Kurdistanul iranian „sa faca ordine”și acolo-ca sa nu-i mai inspire pe kurzii din Turcia!Și poate drept recompensa, il lasa Trump„sa faca ordine”și in Kurdistanul irakian-cel mai periculos pentru Turcia, pentru ca a obținut o oarecare autonomie!