Cartea junglei oamenilor, scrisă cu muniție de război

Pentru mine, ca un observator încă la adăpost, într-o țară din fericire irelevantă, războiul israeliano-american împotriva Iranului a început azi-dimineață la ora 8:16, cu alarma din Tel-Aviv, pe care am auzit-o prin telefon. Și cu o rugăciune făcută cu grăbire pentru toți civilii care vor muri ca victime colaterale ale ambiției celor pe care i-au ales.  

Pacificatorul și-a înștiințat poporul că se află în război de la Mar-a-Lago, postând un videoclipuleț pe rețeaua-i de socializare, Truth Social. O singură dată, în speechul său tulbure, a rostit cuvântul „război” când, spălându-se pe mâini de viitoarele victime din rândul militarilor americani, a explicat fraierilor că la război… se mai întâmplă.

„Operațiuni militare majore” – le-a calificat pacificatorul de la Casa Albă, spre a nu fi obligat să ceară – cum nu a făcut-o nici la Războiul de 12 zile din iunie – aprobarea Congresului. Le-a dat apoi „operațiunilor” și un nume fantastic: „Furie epică”. O jignire pentru armata americană, care nu cred că se simte gratulată că ar acționa cu furie, și nu cu înalt  profesionalism.

Benjamin Netanyahu și-a anunțat poporul ca la carte, cu empatie și respect. Ce-i drept, Israelul este singurul stat care ar avea, în acest moment, justificarea strategică de a ataca Iranul.

Premierul și comandantul armatei a catalogat operațiunea drept „atac preventiv”. A numit-o inițial „Maghen Yehuda” (Scutul lui Iuda). Rapid, a redenumit-o „Sheagat Haari” (Răgetul Leului), probabil pentru a sublinia continuitatea cu operațiunea „Leul care se ridică” din iunie.

Primele ținte israeliano-americane din Iran au fost politice: reședințe oficiale ale conducătorilor regimului și Qom, orașul sfânt, orașul ayatollahilor. Intenția unei răsturnări de regim la Tehran a fost anunțată explicit și de la Ierusalim, și de la Washington. Mai mult, stand-up-tragedianul Trump a sfătuit protestatarii să stea liniștiți și să-i schimbe pe ayatollahi după ce se termină bombardamentele. A uitat să le spună unde să stea liniștiți, Iranul, în general, nu prea având structuri de protecție civilă. În Teheran, capitală cu aproape 10 milioane de locuitori, cele 82 de stații de metrou desemnate oficial ca adăposturi antiaeriene nu sunt doar insuficiente, dar nici nu se știe nici dacă sunt dotate cu strictul necesar supraviețuirii (apă și materiale de prim ajutor). Ultima oară când Trump le-a dat speranțe false manifestanților iranieni, care mureau mitraliați în stradă, a fost pe 13 ianuarie, cu istorica spusă „ajutorul e pe drum”. Suntem pe 28 februarie și @realDonaldTrump îi trimite acum pe cetățenii din Iran în adăposturi care nu prea există.

Multe întrebări nu au răspuns acum, în „ceața războiului”.  

Ce știm, cu siguranță, este că Orientul Mijlociu nu va mai fi la fel, Ce mai știm, cu siguranță, este că atât Netanyahu, cât și Trump sunt preocupați să le izbândească partidele în alegeri și vor sacrifica orice în acest scop.

Cât despre regimul de la Teheran, luptă pentru supraviețuire, cu furia unui leu rănit și cu o cruzime a cărei amploare ne este greu de imaginat încă.  

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.