„Conferința de presă” Trump-Netanyahu: gargară cu superlative absolute și reciproce elogii 

Noul plan Trump prezentat ieri la Casa Albă premierului Netanyahu este vechiul plan Trump agreat cu Israelul, căruia – după întâlnirea din 23 septembrie cu liderii arabi și musulmani din regiune – i-a mai adăugat un punct, legat de perspectiva unui stat israelian, dar i l-a scos în 26 septembrie, când, de la tribuna Adunării Generale ONU, premierul de la Ierusalim a refuzat categoric posibilitatea existenței unui stat israelian.

Acel punct (numărul 20 din 21) suna oricum echivoc: „Atunci când reamenajarea Gazei va fi avansată și programul de reformă al Autorității Palestiniene va fi implementat, ar putea fi create condițiile pentru o cale credibilă către statul palestinian, recunoscut ca aspirație a poporului palestinian”. De altfel, ideea însăși – agreată de țările din regiune – ca Autoritatea Palestiniană din Cisiordania să asigure administrarea Gazei a fost respinsă de mult de Guvernul Netanyahu, pe bună dreptate. E greu să reformezi o instituție cronic coruptă, cu un lider, Mahmud Abbas (90 de ani), șubred și lipsit de autoritate. Fapt pentru care – spre satisfacția manifestă a Marelui Bibi – Magnificul Trump s-a angajat să conducă personal (în ciuda faptului că are atâtea de făcut, cum a mărturisit) un organism internațional de tranziție numit „Consiliul Păcii”.

Oricum, plin de râvnă pacifistă, Donald J. Trump, după ce a etichetat amical drept „nebunească” inițiativa liderilor occidentali de a recunoaște un stat palestinian, a dat asigurări că aceștia, ca și liderii din regiune, sprijină planul.  

Mulțumindu-i și răsmulțumindu-i magnificului candidat Nobel, premierul Benjamin Netanyahu a făcut mult-așteptata declarație: acceptă planul! Și a adăugat cu modestie, recunoscându-și contribuția: „[Planul] îndeplinește toate obiectivele noastre de război”.

Prin urmare, condițiile pentru încetarea războiului și eliberarea ostaticilor păreau ieri întrunite (se pronunțase chiar un interval de 72 de ore de la încheierea acordului). Lipsea o singură condiție, esențială: la ora când Trump anunța lumea că tocmai trăiește „o zi măreață”, „una dintre marile momente ale civilizației”, „o zi istorică” a „păcii eterne” în Orientul Mijlociu… Hamas nu își dăduse încă acceptul. Donald J. Trump ne-a încredințat însă că a „auzit” că ar fi de acord.

Pe scurt, în afara obișnuitei gargare cu superlative absolute și a câtorva autoelogii, dar și laude aduse oaspetelui său, liderul de la Casa Albă nu a oferit garanții că planul este „foarte, foarte aproape” de a fi realizat.  Nici nu ar fi avut cum, de vreme ce – afirmând că agreează planul, ca orice mare iubitor de pace – Benjamin Netanyahu a ținut totuși să sublinieze apăsat: „Dacă Hamas respinge planul dumneavoastră, domnule președinte, sau dacă se presupune că îl acceptă și apoi face tot posibilul să-l contracareze, atunci Israelul va termina treaba singur. Acest lucru se poate înfăptui pe calea ușoară sau pe calea grea, dar se va face”. Iar Trump s-a declarat perfect de acord: țările arabe și musulmane „se vor ocupa de Hamas” (în sensul de a-l convinge să accepte planul), în caz contrar, Israelul poate „termina treaba”.

Dacă i s-ar fi îngăduit să deschidă gura, presa ar fi avut o groază de întrebări. Una dintre ele: până va primi Hamas textul planului și va catadicsi să dea un răspuns, măcelul din Gaza va continua?

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.