Potcovirea greierilor cu Ciocanul, la Miezul Nopții

Fapt pentru care nu voi comenta nici în glumă spectacolul grotesc al autointitulatului geniu de la Casa Albă, de a cărui stabilitate atârnă astăzi soarta Orientului Mijlociu și a Lumii. Nu comentez nici prestația fidelului său, Pete Hegseth, Secretarul de Stat al Războiului, cel care, spre a nu se încurca în amănunte, a declarat „stupide” regulile de angajament (Rules of Engagement – ROE).  

La 4 decembrie 2025, a fost publicată Strategia Națională de Securitate. Departamentul Războiului i-a găsit și un titlu epic: „Restaurarea păcii prin forță. Pentru o Epocă de Aur a Americii”. Te apucă furia asistând la nebunia de acum și recitind cele scrise, serios și solemn, în urmă cu doar trei luni: „S-au încheiat, din fericire zilele în care Orientul Mijlociu a dominat politica externă americană, atât în planificarea pe termen lung, cât și în execuția de zi cu zi; nu pentru că Orientul Mijlociu nu mai contează, ci pentru că a încetat să mai fie sursa constantă și potențială a unei catastrofe iminente, cum a fost cândva. Este mai degrabă în curs de dezvoltare ca un spațiu de parteneriat, prietenie și investiții – o tendință ce ar trebui salutată și încurajată”.

În Strategia Națională de Apărare, publicată la 23 ianuarie 2026, aflăm din subcapitolul „Iran” că lucrurile par a sta bine de tot, grație Comandantului Suprem, ctitorul Epocii de Aur: „Președintele Trump a afirmat în mod constant că Iranului nu i se va permite să dobândească arme nucleare. Iar prin Operațiunea MIDNIGHT HAMMER („Ciocanul de la Miezul Nopții”), el a demonstrat că își respectă neabătut cuvântul. Nici o altă forță militară din lume nu ar fi putut executa o operațiune de o asemenea amploare, complexitate și impact precum Operațiunea MIDNIGHT HAMMER. Forța Aliată a făcut-o impecabil și a distrus programul nuclear al Iranului (…). Acum, regimul Iranului este mai slab și mai vulnerabil decât a fost în ultimele decenii. «Axa Rezistenței» Iranului este, de asemenea, devastată. Operațiunile israeliene au degradat grav Hezbollah și Hamas”.

Toate acestea însă numai pe pagina 11. După ce este invocată și o victorie decisivă asupra houthilor din Yemen (tot un proxy terorist al Iranului), documentul virează în dubitație. După enumerarea acțiunilor impecabile și a victoriilor decisive, la pagina 12 lucrurile se schimbă. Paragraful din Strategia Națională de Apărare sună de parcă ar fi fost lipit pe 28 februarie, la miezul nopții: „Chiar și așa, deși a suferit eșecuri severe în ultimele luni, Iranul pare hotărât să-și reconstituie forțele militare convenționale. Liderii Iranului au lăsat deschisă, de asemenea, posibilitatea de a încerca din nou să obțină o armă nucleară, inclusiv refuzând să se angajeze în negocieri semnificative. Mai mult, deși intermediarii Iranului au fost grav incapacitați, și aceștia ar putea încerca să reconstruiască infrastructura și capacitățile devastate”.

Ce trebuie să ne intre în cap? Că, în timp ce își căsăpea propriul popor (31.000 de morți, conform statisticilor oficiale ale Iranului), regimul de la Tehran se opintea și să scoată țara din prăpastia economică, dădeau ultima vopsea pe centralele nucleare refăcute și operaționale găsind fondurile și energia de a furniza în continuare transporturi de armament proxy-urilor. Dacă dăm crezare acestor presupuneri, Iranul nu trebuie tratat ca un stat, ci ca o gașcă extinsă de teroriști  (93 de milioane, pe un teritoriu cam cât cele ale Franței, Germaniei, Olandei și Belgiei luate la un loc). Un război purtat de Statele Unite are nevoie de un mandat al Congresului și se poartă totuși, conform legislației internaționale, cu reguli de angajare (ROE). În schimb, o gașcă de zurbagii criminali trebuie rapid anihilată – „distrugere completă”, „moarte sigură”, după cum indică cele mai noi sintagme ale lui @realDonaldTrump, încrustate ieri pe Truth Social.

Ce mai rămâne din fierbintea năzuință exprimată zilele trecute de liderul de la Casa Albă? „Tot ce îmi doresc este libertate pentru poporul iranian”. Anihilarea totală cu care amenință acum îi strivește marele vis cu barosul. Semn că „Ciocanul de la Miezul Nopții” n-a fost decât o sculă de potcovit greieri.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.