Mergi direct la conținut »
Omul nou eliberator

“Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare, Cristos este sovietic!“. Aceste cuvinte nu-i aparțin vreunui activist comunist decis să atragă spre partid mulțimile de credincioși plini de evlavie. Acestea sunt spusele Patriarhului Justinian Marina, care a condus Biserica Ortodoxă Română între 1948 și 1977.

Opinie de
Patrick André de Hillerin
Toate articolele autorului

După secularizarea averilor mănăstirești realizată de către Cuza la sugestia lui Kogălniceanu, în 1863, statul român devenea, în sfârșit, un stat laic, deschizându-și singur prin reformele înfăptuite de atunci drumul spre modernitate și democrație.

Din păcate, în 1946 comuniștii au venit pe deplin la putere în România. În 1948, Patriarhul Justinian, supranumit și “Patriarhul Roșu“, prelua frâiele BOR și punea la picioarele politrucilor comuniști întreaga organizație. În timp ce mii de preoți, de toate confesiunile putrezeau în închisorile comuniste, alături de zeci de mii de alți români, patriarhul roșu beneficia pe deplin de privilegiile oferite de către regim în schimbul colaboraționismului său extrem de dăunător. Dacă nu s-ar fi stins în 1977, dacă ar mai fi trăit și astăzi, caracterul l-ar fi împins, probabil, pe Justinian Marina să apară în reclame la magazine online și să proslăvească noul om nou, cel care, asemenea fanaticilor religioși, crede fără a cerceta, ridică piatra, deși e plin de păcate și este, în general, din cale-afară de intolerant.

Căci așa este noul om nou. În primul rând, orbit de ură, în al doilea, intolerant. Iar de aici curge și restul caracteristicilor sale, mai mult sau mai puțin importante.

Robert Tiderle, proprietarul și managerul Papaya Advertising este, de exemplu, un astfel de om nou care pozează în eliberator de minți și spirite. De ani buni și-a construit o imagine de luptător antisistem, în timp ce, în fapt, banii sistemului, al firmelor de stat au fost foarte buni pentru a augumenta încasările și profitul firmei sale. Cum folositoare i-a fost și utilizarea unui colaboraționist comunist ceva mai mărunt decât Justinian Marina pentru a vorbi rușinos despre libertate și anticomunism la 30 de ani de la revoluție.

Dar oare știe Robert Tiderle ce este acela comunism? Ce este acela totalitarism? Cu siguranță, habar n-are, pentru că dacă ar avea n-ar repeta drumul pe care au pornit, la început, toți susținătorii dictaturilor ultimei sute de ani.

Într-un anunț de recrutare publicat pe Facebook, luptătorul antitotalitar RT încheie spunând:“Nu angajăm pesediști”.

Dar de ce numai pesediști nu? De ce nu refuză la angajare și romi, persoane cu dizabilități, persoane straight sau din comunitatea LGBTQ (acum în funcție de trend, probabil, femei sau bărbați, persoane aparținând minorităților naționale sau majorității?) Care este diferența dintre cei care refuzau dreptul la muncă al unor semeni doar în funcție de rasă, orientare sexuală, sex sau religie și unul ca acesta, care nu vrea să angajeze niște oameni doar pentru că nu gândesc politic asemenea lui.

Poate mâine, dacă prinde un contract serios de la un pesedist, Robert Tiderle își va concedia toți angajații susținători ai #rezist și va anunța că nu angajează peneliști sau pluseriști. Poate, pe o sumă frumoasă, îi cumpără serviciile un radicalist islamic și, brusc, nu mai angajează evrei. Cine poate ști, deși cu toții credeam că, la 30 de ani de la căderea ultimului regim totalitar românesc, am învățat cum e cu democrația?

Omul nou, în mod cert, nu este cel sovietic și nu este nici Iisus Hristos. S-au stins, unul de decenii, celălalt de milenii. Om nou n-a fost nici Torquemada, cum n-a fost nici Goebbels. În fapt, fiecare epocă are omul ei nou, deși nimic nu mai este nou în umanitate de la înlocuirea omului de Neandertahl cu Homo Sapiens.

Omul nou al zilelor noastre pare a fi tipul de tiderlist, arogant, îngâmfat și intolerant.

Urâți mai sunt zorii noii democrații românești în acest sfârșit de noiembrie.

Close
Închide
  Close