Am o întrebare în noul dosar Dragnea: e penal să fii fraier? Plus alte semne clare că societatea civilă e în moarte clinică
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Am vândut anii ăștia o marfă de export, cum că geme România de reacție „civică” la abuzuri. Dacă citeai ziarele „The Guardian” și „Le Monde” părea că în România orice abuz e întâmpinat cu lumina de la telefon aprinsă, direct în stradă. Marfa asta civică era, de fapt, expirată. Statul de drept produce ridicol pe bandă rulantă. Anticorupția băltește-n tabloid. Iar lobbyul e a doua natură a politicului.
Cuprins:
Să discutăm câteva cazuri în care o reacție civică ar fi fost absolut firească, asta în caz că mai aveam ceva civic rămas prin societate.
Cazul Dragnea. A mai apărut un dosar pentru Liviu Dragnea. Pesediștii au uitat de el. Dreapta, aflată la putere, n-a uitat. Când mai apar cifre cu câte zeci de mii au murit „în plus”, pe timp de pandemie, pac, apare și o poveste cu Dragnea, să le amintească fanilor „cine e răul”.
Informații pe surse din noul rechizitoriu au fost însoțite de hlizeala obișnuită. Mai nimeni însă nu și-a pus întrebări simple: bă, stai așa, deci Dragnea e cercetat pentru că e fraier? Da, cam ăsta e rezumatul rechizitoriului prezentat „pe surse” până acum. Ce se spune? Că Dragnea a strâns niște bani, de pe la prieteni de partid și din propriul buzunar, vreo 100.000 de dolari, și prin intermediul unor combinatori triști a dat peste alți combinatori-lobbyști pe lângă Casa Albă.
Ăștia i-au vândut lui Dragnea promisiuni false. Că-l vezi pe Pence, că-l vezi pe Trump, că nu știu ce. Fraierul a dat banii și a apucat doar să-l atingă pe Trump cu vârful degetelor. Repet, din ce urlă și acuză presa antipesedistă din oficiu până acum, înțelegem că DNA îl cercetează pe Dragnea de prost ce e, scuzați-mi moromețismul. A și dat bani din buzunar, s-a și făcut de râs.
Acuzația cu promisiunea de contracte militare, prin intermediarul Cristi Burci, unele pe care ar fi trebuit să le faciliteze Eliott Broidy, omul lui Trump și lobbystul țepar al lui Dragnea, trimite la o investigație a FBI, cum reiese din ce a scăpat în presă deocamdată, dar informațiile sunt extrem de vagi.
Ni se prezintă vechea schemă diplomatică românească - eu cheltui pe contracte aiuritoare și geostrategice și tu faci poză cu mine – ca fiind o infracțiune.
E dubios, e prostesc și umilitor un astfel de troc, dar auzim chiar analiști super-quality lăudând acest tip de geopolitică: ni s-a dat atenție, a primit președintele șapcă, acum să cumpărăm de 4 miliarde ceva! Din nou, de la prostesc până la penal e ceva cale. Dacă ar exista indicii serioase că Dragnea și ai lui ar fi primit șpagă pentru respectivele contracte ar fi ceva. Deocamdată însă vedem că astfel de contracte zburdă în alte sfere ale puterii, toate arondate ca imagine în jurul Cotrocenilor. O fi vrut Dragnea să facă, dar n-a mai făcut nimic.
O mai fi ceva „tare” în rechizitoriu? Ce văd până acum e un stil cunoscut din era Kovesi-Coldea. Apar elemente de „pamflet” din rechizitoriu. Aflăm că Firea i-a corectat o scrisoare în engleză lui Dragnea către Trump. E ridicol. Dar nu e ilegal să fii ridicol.
Aflăm că e ceva în neregulă pentru că Dragnea ar fi anunțat că merge să se vadă cu mari lideri și, de fapt, nu avea nimic asigurat. În cazul ăsta, DNA ar trebui să-l ajute pe Dragnea să-și recupereze banii de la niște hoți americani care nu i-au livrat ce i-au vândut.
Dragnea e în închisoare după ce în primă fază a luat cu suspendare pentru un referendum unde a vrut să facă o tombolă și n-a mai făcut-o. Dup-aia a fost condamnat pentru niște angajări fictive în favoarea PSD – corect, dar stai să vezi dacă ar lua DNA toate partidele la bani mărunți pentru astfel de infracțiuni.
Nu se mai știe nimic de marele dosar Teldrum, care ar fi dovedit sau nu dacă Dragnea e un mare infractor. Până atunci pare mai curând un găinar persecutat.
Aici e tragismul suprem al destinului său. E pedepsit că a fost și a rămas un șmecher de oraș mic care n-a știut ce să facă atunci când s-a trezit foarte mare. Într-o țară normală (nu „norrrrmala” lui Iohannis) pentru așa ceva nu faci pușcărie, plătești amenzi, despăgubiri și ești închis în studiouri de televiziune ca să te tot faci de râs.
Cîțu, către bănci: hai că vă dăm datele MAI
Nici China, nici Rusia, nici alte țări pe care le beștelește toată ziua acest Chuck Norris carpatin, Florin Cîțu, nu ar îndrăzni să pună măcar problema livrării moca a datelor culese de ministerele lor de interne către niște terți privați. Și totuși s-a întâmplat. Cîțu s-a întâlnit cu patronatul bancar. Ăia au solicitat acces la baza de date MAI, că ei nu sunt în stare să își actualizeze singuri datele. (De ce nu sunt în stare? Altă poveste. Dau afară personal, își califică slab angajații care te sună de o mie de ori pentru același lucru, în timp de pandemie te chemau la oficiu pentru actualizări și alte dovezi de înalt profesionalism). Între datele noastre și bănci mai e o singură instituție din MAI care trebuie să-și dea acordul. Să sperăm că mai e vreunul cu capul pe umeri acolo, să-i țină pipet lui Cîțu.
Cîțu a declarat prompt: „se va rezolva problema anul acesta”. „Societatea civilă”? A tăcut mâlc. Atâția reprezentanți hipersensibili la drepturi au considerat că nu e nici o problemă să livreze MAI acces băncilor să actualizeze „din oficiu”.
Cum să le dai unor privați accesul la date strategice până la urmă? Nu erau alde Cîțu toată ziua cu strategicul și vulnerabilitățile pe buze? De ce să le dau datele din MAI unora de la ING, de exemplu, pe care Cîțu i-a acuzat public că l-au plătit, pe când era director acolo, prin paradisuri fiscale?
De ce să nu actualizez datele tot prin instituții de stat cărora aceste bănci să le plătească taxe? Înțeleg rolul verificării, dar tot prin stat. Poate pe viitor vor angaja băncile să dea și amenzile de circulație, ce nevoie mai avem de poliție.
Ăsta nu mai e nici lobby. E extirparea completă a simțurilor necesare pentru o guvernare elementară: să înțelegi drepturi, bunul public, protecția cetățeanului.
Pe înțelesul lui Cîțu care vede ruși peste tot: dacă vin rușii cu o bancă, îi lași să zburde prin datele MAI? Și mai pe înțelesul premierului: datele astea au valoare de piață, ele se tranzacționează, tu le dai moca unor neni care îți pun comision și pentru oxigenul respirat în sediu? Când patronatul comandă și premierul execută, poate atunci ar trebui să se aprindă beculețele pe la DNA.
Văleu, dacă ne impune UE salarii decente?
În fine, închei cu un exemplu pentru care spațiul public și-a pierdut organul de simț de foarte mult timp: salariile juste, drepturi etc. Blocul Național Sindical (BNS) semnala zilele trecute o chestie extraordinară. Asta după ce Iohannis s-a mai și plimbat la Consiliul de la Porto, unde s-au făcut afirmații „sociale”, s-a constatat că sunt zeci de milioane de europeni prea săraci etc. România n-are nicio o poziție niciodată în ce privește socialul. România e „pă business”. Nu se discută nu se dezbate, se execută.
Ei bine, în documentul dat de BNS suntem anunțați că România are totuși o poziție. Poziție care sună cam așa: bă, vedeți ce faceți acolo, nu cumva să ne obligați să dăm salarii decente în România! Despre ce e vorba? Luminița Odobescu, ambasadorul României la UE, le sugerează europarlamentarilor să voteze împotriva Directivei privind salariul minim european. Documentul e asumat de MAE (sursa). Totul complet nedemocratic, fără să consulte sindicate, actori pe care îi privește direct modificarea.
Din nou, liniște aproape totală.
Concluzie
România e o țară plină de instituții democratice și dă pe afară de la atâta stat de drept. Numai că nu mai are, aproape deloc, democrație pe bune. Iar cei care mai pun probleme reale puterii vor fi acoperiți cu jeg, trupe de avocați, arme de discreditare în masă.
Deși pare o glumă, chiar tentativa unui primar de sector de a mânji câțiva colegi de la Libertatea cu tot soiul de plângeri penale vine tocmai din faptul că mai-marii zilei s-au prins că simțul civic e zero și că rezistența la abuz a scăzut incredibil. Priviți doar diverse hiene de presă cum au sărit să susțină teza lui Băluță, nu să se întrebe cum au ajuns colegi de-ai lor să fie chemați la DIICOT?
Deși unii pretindeau că a explodat civismul ca o șampanie în România pe străzi acum câțiva ani, treaba stă fix pe dos. „Revoluționarii” de tip 10 august au primit rente cuvenite, toată lumea s-a calmat, în fiecare zi societatea e testată cu tentative de abuz, iar testele ies negative la anticorpi democratici.
Civismul a fost compromis pentru mulți ani, fiind complet anexat de diverse forme ale puterii. Amintiți-vă numai acea scenă tristă cu un Iohannis în campanie care și-a selectat singur ziariștii și intelectualii pentru un interviu „democratic”. Atât s-a putut. Atât a rămas și din anticorupție și din educația civică pe fonduri europene.
Democrație înseamnă să sari la astfel de tentative, să mai ai o reacție vizibilă dinspre tot soiul de forțe cetățenești. Cum poate DIICOT să bage în seamă astfel de acuzații abracadabrante ale unui primar deranjat de ziariști; în schimb se folosește prilejul pentru lovirea echipei de investigații de la Libertatea. Tolontan și ai lui nu vor fi intimidați. Dar vor fi intimidați mulți alți ziariști care nu au forța celor de la Libertatea, aici e drama.
Foto: Hepta
