Lecție de plagiat discret: cum să copiezi fără să te prindă cineva. Nici măcar autorul

Trebuie să plagiezi și tu în această lume plină de plagiatori! Lista e lungă. După cum te-ai convins, ăștia nu pățesc mai nimic: nu sunt concediați, nu sunt luați cu huiduieli, nu li se taie din leafă, nu mor de foame. Dimpotrivă, rămân pe val cu plagiatele lor. În România, nu mai este nicio diferență între cei care creează și cei care plagiază. Dacă tu creezi, ești fraier, muritor de foame. Dacă plagiezi, ești deștept, mulți te aplaudă pentru efort. Plagiatul a devenit o normă. Nu este sancționat, ba dimpotrivă, este recompensat. Nu exiști dacă nu plagiezi.

Destul ți-ai scremut mintea ani întregi ca să faci și tu ceva original. Este timpul pentru un plagiat mititel, dar drăguț. Nu te gândi să dai copy&paste din pagini întregi din opera lui Eugen Barbu. Se pot prinde niște persoane din elita culturală și ai să faci de râs numele Barbu. Apoi, lumea nu va ști care dintre cei doi Barbu este mai mare plagiator. Se prea poate ca această confuzie să te flateze. Eugen are operă. Avantaj tu, pentru că ai avut de unde să-l plagiezi. Deci, varianta asta pică.

Totuși, pentru orgoliul tău de om fără inspirație, fără idei, fără gânduri de creație, este bine să faci și tu un plagiat. Unul simpatic, amazing! De exemplu, scrie în acest text câteva versuri care n-au nicio legătură cu vreun context. Scrie:

„Vreau greu pe suflet mâine să te apăs!

Eu, înecat în vin scârbavnic,

Trădat de viclenia ta.

De mine adu-ți aminte mâine-n bătălie

Și spada-ți cadă frântă: mori în scrâșnet!”.

Foarte frumos ai scris! Ești inspirat. Este creația minții tale. Ți-o asumi. Mai cu seamă versul: „De mine adu-ți aminte mâine-n bătălie”. Se poate traduce în engleză cam așa: „Tomorrow in the battle think on me”. Memorabil! Faci carieră internațională cu această vorbă. Intri în universalitate. Vei fi citat și discutat de o mulțime de exegeți și profesori: „Tomorrow in the battle think on me”. Sună foarte bine.

Analiștii noștri de politică externă te vor cita când Donald Trump va porni atacul armat pentru ocuparea Groenlandei. În noaptea premergătoare invaziei, lui Donald Trump, care doarme, o să-i apară în vis un Duh. Să zicem că va fi Vladimir Putin în rolul Duhului. Și Putin o să-i spună, cu traducător, firește: „De mine adu-ți aminte mâine-n bătălie / Și spada-ți cadă frântă: mori în scrâșnet, Donald!”. Ce frumos! Mă rog, am dat un exemplu, versurile astea ale tale se vor putea adapta în diverse ocazii. Important este că ai reușit un plagiat. Ai ieșit din anonimat, te-ai afirmat, ai prins de picior… notorietatea. Lumea o să te țină minte. Nimeni n-o să te prindă! Vezi ce simplu a fost cu plagiatul tău micuț și drăguț?

Problema este dacă acest plagiat, pe care deja l-ai săvârșit, îți folosește la ceva. În afară de faptul că o să te facă puțin celebru. O să-ți aducă bani și o funcție înaltă? Măcar consilier la Ministerul Culturii sau la CNA. Adică, nu faci un plagiat degeaba. Trebuie să-ți folosească. Plagiatul e ca o șurubelniță: demontezi priza stricată din perete, dar poți să forțezi deschiderea unei uși. Ușa contează.

Gândește-te: cum să monetizezi acest plagiat? Gingaș și diafan. Cum ar putea să te propulseze în carieră? Doar nu dai cu plagiatul așa, de florile mărului! Trebuie să te avanseze în carieră și să-ți împlinească destinul. Altfel, acest „Tomorrow in the battle think on me” nu are nicio noimă, îți este de-a dreptul inutil. O șurubelniță pe care n-ai la ce s-o folosești. Trebuie să urmărești ceva cu un plagiat, mai mare sau mai mic, ceva măreț, care să-ți creeze confort, bunăstare și relații. Crezi că vor fi mulți care o să-ți ia apărarea dacă niște neaveniți vor descoperi că ai plagiat? Nu! Pentru că tu n-ai pile, relații și nu faci parte din niciun partid, clan, gașcă, mafie. De unul singur nu poți să faci un plagiat care să reziste timpului. Îți trebuie sprijin. Trebuie să ai spate pentru un plagiat. Tu n-ai pe nimeni în spate.

Rămâi cu acest plagiat în brațe. Leagănă-l ca pe un nou-născut. E al tău. Să nu mai spui la nimeni că ai plagiat. Secretul tău în fața lui Dumnezeu. Mulțumește-i lui Dumnezeu că ți l-a dat. Mulțumește-i și aceluia pe care l-ai furat, pentru că ai avut de unde să furi. Mulțumește-i! Nu lui Dumnezeu, plagiatorule! Mulțumește-i lui Shakespeare*! Pentru că a scris. Citește-l și bucură-te! Atât: citește-l!

* Scena 3, Actul 5, din piesa „Richard al III-lea”, de William Shakespeare, „Opere complete”, volumul I, traducerea de Dan Duțescu, Editura Univers, 1982, pagina 574.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE