Poporul să fie mulțumit cu faptul că viitorul președinte va aduce liniște. Reformele chinuiesc oamenii

Alegerile prezidențiale reprezintă un subiect de presă, nu-i așa?, de mare importanță pentru popor: alegerea conducătorului României pentru următorii cinci ani. Un asemenea subiect nu putea fi neglijat, trebuia abordat cu toată forța. Dar maniera în care s-au desfășurat aceste dezbateri a fost, în fapt, o propagandă condusă de activiști. Pe scurt: s-a luat un sondaj servit de partidul finanțator al televiziunii, au fost invitați dătătorii cu părerea și s-a prestat în studioul TV o ședință de propagandă. Dacă toate sondajele, făcăturile caselor de sondaje sugătoare de bani de la PSD și PNL, îl dau sigur pe Marcel Ciolacu în turul al doilea, atunci poporul trebuie să înțeleagă, să accepte și să se resemneze cu acest candidat în turul doi. Poți să contrazici ce arată sondajele? Nu poți. Dacă îți exprimi îndoiala, atunci ești conspiraționist, deși îți amintești de sondajele nefavorabile candidatului Nicușor Dan la Primăria Capitalei, care era bătut ba de Firea, ba de Piedone. Așadar, musai Ciolacu în turul doi – să intre bine în cap poporului! Dar cu cine va lupta Ciolacu în turul final: Simion, Ciucă, Geoană sau Lasconi? Și de-aici, altă poliloghie întinsă de propagandiștii de serviciu. Propaganda deghizată în dezbateri va continua până în decembrie, în al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Până atunci, cu sprijinul televiziunilor și presei online (afiliată la partide), poporul va fi manipulat de propaganda susținută de sondajele mestecate de activiști. Pentru că, din păcate, o bună parte din presă (nu numai de la noi, ci și din Europa și SUA) a devenit un organ de propagandă. Mai bine activist, decât ziarist!

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Mașinăria propagandistică aruncă în derizoriu lista cu cei 14 candidați înscriși în cursa prezidențială. Deja avem un nume în turul doi și alte patru nume printre favoriți – grație propagandei desfășurate până acum. 

Totuși, ca un cetățean onorabil, responsabil și, nu în ultimul rând, turmentat, pe cine am să votez? Pot invoca o sumedenie de criterii și valori: competență, încredere, moralitate, imagine, notorietate, integritate… lista e lungă și inutilă. Din cei 14, niciunul nu este un lider. Și nu va deveni lider, calificându-se la locul de muncă, dacă va ajunge la Palatul Cotroceni. Niciunul nu este născut lider. Pentru că un lider nu se face în școlile de partid sau în cele de management, ci se naște cu această aură. Nu există rețetă pentru devenirea unui lider. Regele Carol I a fost singurul lider pe care l-au avut românii. Ceaușescu? Un despot comunist. Băsescu? Un marinar șmecher și turnător. Să ne resemnăm: nu vom avea un lider pentru următorii cinci ani. Pentru că niciunul dintre cei 14 candidații din lista anului 2024 nu are o viziune pentru România. Una pe care s-o urmeze și, foarte important, s-o împărtășească și să fie urmat de popor. Exemplul lui Iohannis este relevant: un șef de stat fără viziune care a ajuns un singuratic la Cotroceni. Un eșec. Cel care îl va urma la șefie îl va depăși prin performanțe? Să nu forțăm aiurea pronosticuri! Poporul să fie mulțumit cu faptul că viitorul președinte va aduce stabilitate, liniște, prețuri mai mici în piață, creșteri salariale, pensii mai mari, bunăstare. Reforme? Nu, nu, reformele sunt riscante, creează dezordine, debandadă, mai ales când sunt făcute (spoite) pentru că ne obligă Uniunea Europeană. Să lăsăm România așa, fără reforme! Pentru că reformele chinuiesc oamenii, iar poporul trebuie ferit de suferințe. Niciunul dintre cei 14 din listă nu are anvergura unui reformator. 

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Totuși, mi-ar plăcea să apuc să trăiesc într-o vreme în care România să fie condusă de un lider. Autentic, nu fabricat de presă și propagandiști. Până una alta mă mulțumesc cu ce mai citesc în cărți despre liderii altora. În cartea „Anul Zero. 1945, o istorie”, autorul Ian Buruma descrie momentul în care Winston Churchill a vorbit la BBC, pe 8 mai 1945, anunțând sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. „În Piața Parlamentului din fața Palatului Westminster nu mai era loc să arunci un ac”, notează istoricul olandez Ian Buruma. După discurs, premierul britanic a ieșit pe balconul Ministerului Sănătății, a făcut semnul V de la Victorie și a spus: „Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Aceasta este victoria voastră!” Dar mulțimea i-a strigat: „Nu, este victoria ta!” Peste câteva luni, Churchill avea să piardă alegerile parlamentare.

Mi-aș dori să-i strig și eu cândva unui șef al României: „Este victoria ta!” Asta mi-ar confirma că am de-a face cu un lider. Liderul poporului meu.        

Foto: Dumitru Angelescu

Urmărește-ne pe Google News