Daniel Florea are 47 de ani și este primar în sectorul 5, cu vreo 300.000 de locuitori. Decebal Făgădău are 46 de ani și este primar în Constanța, un orășel cât sectorul lui Florea. Ambii sunt produsele politice ale PSD, cu o haltă pentru Florea la PD.
Îi despart câteva secvențe care țin mai degrabă de opțiunile pe care le-au avut sau le-au ales cândva. Florea a fost judecător la Constanța câțiva ani, pe vremea când Făgădău lucra la firmele trioului Mazăre-Constantinescu-Strutinsky. Apoi, Florea a primit o funcție de șef prin AVAS, Făgădău, la Delfinariu, Florea a ajuns consilierul lui Berceanu la Transporturi, Făgădău, viceprimar pe feuda lui Mazăre. După aceea, unul a vrut în Senat, altul a rămas în primărie. Când a găsit și Florea un loc accesibil de primar, s-a alăturat acestui job nobil.
Dar, pe lângă aceste mici diferențe care țin mai degrabă de destin, Făgădău și Florea au multe în comun, nu doar inițialele, generația și numărul de locuitori pe care-l gestionează. Spre exemplu, împart multe lucruri pe care le-au învățat la timpul potrivit.
Haștagul ca acces către cealaltă generație
Unul face live-uri pe Facebook de la Metallica, celălalt se tăguiește când joacă baseball cu delegația soldaților americani. Ambii au înțeles că au nevoie de bule și rețele, de hashtaguri și de live-uri pentru ca mesajele lor să ajungă mai repede acolo unde vor.
Amândoi și-au construit o imagine de primar familist, dar cool, modern. Amândoi au semnat condica nescrisă a apartenenței la generația tânără, generația rețelelor de socializare, a aplicațiilor de orice fel. Ambii folosesc cu nesaț haștagul, acest timbru al celor și mai tineri decât ei la care se îndârjesc să ajungă nu doar ei, ci toți primarii din generația lor, pe care nu poți să-i numești încă bătrâni, dar nici tineri nu prea poți să le mai spui. Ei sunt primarii copți, a căror maturitate a dospit la trecerea dintre hâzii ani ʼ90 și mai proaspeții 2000.
Ceea ce nu au înțeles însă Făgădău și Florea este că anii 2000, atunci când și-au întâlnit modelele, când “furau meserie” de la unul și altul, când s-au format ca adulți, acei ani nu mai există. Suntem cu un picior în 2020, ceea ce înseamnă că, iată, a mai trecut o generație. Și a trecut pe lângă ei.
E fix generația celor care astăzi își duc pentru prima dată copiii la școală și care descoperă pe bănci impostura lor de primari tineri și cool.
Obiceiuri electorale vechi
Primarii care au semnat condica aia nescrisă de edili moderni, lepădați de metehnele bătrânilor, dar care, pe ascuns, și-au scrijelit numele pe caietele copiilor ori pe bilețele pe care le-au vârât printre penare și blocuri de desen.
Cel mai de preț lucru pe care îl au în comun Făgădău, Florea și mare parte din generația primarilor șaptezeciști este acest obicei găunos lăsat moștenire de dinozaurii sub care s-au format ca politicieni. Sau, mai rău, ca adulți.
Aceste 30.000 de ghiozdane vârâte în băncile copiilor sunt rămășițele unei mentalități hidoase, care, în anii 2000, a coagulat o masă electorală solidă și, cred, cea mai importantă pentru un partid: asistații social pe care ei îi vedeau chiar și acolo unde nu era cazul.
Structura socială a Constanței, a sectorului 5 nășit de Vanghelie și a altor orașe din țară au fost schimbate până în măduvă de astfel de apucături. În Constanța anilor 2000, asistența socială de orice fel, fie că erau pachete, rechizite, făină și ulei, garoafe pentru cuplurile care apucau nunta de aur, nu conta ce, toate la un loc au transformat obiceiurile astea într-un soi de certificat de apartenență la oraș.
Cum, nu primești ajutor social? Nu împlinești 50 de ani de căsnicie? N-ai o pensie destul de mică pentru a primi pachete? Nu ai un copil care să aducă acasă un ghiozdan? Nimic din toate astea? Atunci nu ne ești util, ești doar un cetățean de mâna a doua.
Cei de la care va veni schimbarea
Ce e mai trist pentru primarii ca Florea, Făgădău și alții ca ei este că n-au înțeles un singur lucru: puștii de azi, cărora le agață ghiozdanul în spate, nici măcar n-or să le fie recunoscători vreodată. Ei sunt generația care nu numai că n-o să înțeleagă obiceiurile astea deplasate și complet inutile, pur electorale, dar le vor și condamna. Mult mai ferm și mai caustic decât reușim să o facem noi, tinerii a căror maturitate mai stă puțin la dospit.