Bulgaria intră în EURO. România consemnează ratarea și a celui mai important criteriu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
1 ianuarie 2026 a însemnat artificii pentru Bulgaria: a devenit cel de-al 21-lea stat membru al zonei euro: al dobânzilor mici, al disciplinei bugetare, al lipsei comisioanelor de schimb valutar, al amputării șmecheriilor de Rahova - precum cele ale companiilor de telefonie mobilă care, cu un abonament denominat în euro, îți mai pun ele 1,5% sau 2% în plus față de cursul oficial de schimb.
Cuprins:
1 ianuarie 2026 a însemnat artificii și pentru grupurile de influență evazioniste, hoațe de TVA, din anticamerele puterii: pentru prima dată, România ratează și cele mai greu criteriu de îndeplinit în privința aderării la zona euro: cel al datoriei publice, care vine de la zero în 1989 și depășește pentru prima dată 60% din PIB. După estimarea mea, datoria publică a depășit 61% din PIB în 2025, de peste două ori și jumătate mai mult decât în Bulgaria.
Stăm mult mai prost decât Bulgaria pentru că avem taxe prea mici?
Potrivit gogoșilor vândute de Bolojeni, transformate în pretexte de „reforme”, răspunsul ar fi „da”.
Dar care este realitatea? Are România taxe mai mici decât Bulgaria, care tocmai a aderat la avantajele zonei euro? Să vedem:
| Indicator (2025) | Bulgaria | România |
| Deficit bugetar | 2,9% din PIB | 8,4% din PIB |
| Datoria publică | 26,7% din PIB | 61% din PIB |
| Dobânzi | 3,9% | 6,8% |
| Rata inflației | 3,7% | 10% |
| Impozit pe salarii | 10% | 10% |
| Impozit pe profit | 10% | 16% |
| Impozit pe dividende | 5% | 16% |
| Contribuții de asigurări sociale | 13,78% - 32,3% | 37,25% |
| TVA | 9%, 20% | 11%, 21% |
| Accize carburanți (euro/1.000 litri) Diesel/Benzină | 363 euro/330 euro | 555 euro/508 euro |
Sursa: Calcule proprii, pe baza datelor Eurostat
Ooops! (Toate) taxele sunt mai mici în Bulgaria.
Deci nu nivelul (prea mic) al taxelor ar fi motivul pentru care România nu mai îndeplinește decât cel mai neînsemnat criteriu (cursul de schimb) din cele cinci asociate aderării la zona euro.
Tabloul prezentat mai sus, într-o caracterizare de gen „să fim onești” (cum îi place să spună celui care a mințit că nu va majora TVA-ul dacă devine președinte), indică, în opinia mea, politicile intenționate îndreptate împotriva populației și potențialului economic pe termen mediu și lung al României. Materializat, inclusiv pe termen scurt, prin politicile „de gâgă” ale lui Bolojan, care au ca fir roșu, în opinia mea, un dublu obiectiv: propășirea hoților de la buget din anticamerele puterii, pe fondul devalizării populației. Cum? Printr-o colivă inflaționisto-monetară.
Aceasta a fost construită cu grijă în ultimii 10 ani, sub atenta supraveghere a celui care s-ar fi trezit fără job dacă România lua decizia să adere la zona euro în 2015, atunci când îndeplinea toate criteriile. Pentru populație, lipsa acestei decizii a fost rea. Pentru domnia sa, personal, și-a mai asigurat spre trei milioane de euro, din beneficiile poziției în care a fost înfipt.
O fi făcut-o conștient sau dirijat (ca pe vremuri), când era doar un biet turnător la Securității cel devenit „țarul” politicii monetare? Indiferent de răspuns, îmi exprim opinia că parcursul său (public) profesional a fost mai degrabă îndreptat spre erori recurente. Un caz ilustrativ privind ceea ce înseamnă capturarea instituțională (nu de către „Manole”, un biet pion).
Eu opinez că fosta sursă a făcut-o conștient. Am argumentat asta prin bilanțul real al celor zece ani de vacanță ai lui Klaus Iohannis.
Ce au lăsat în urma Iohannis și Isărescu? Ne-au lăsat pe toți în urmă. După o carieră (publică) de 35 de ani, și alta (subterană), de scriitor la Securitate, Isărescu mi-a demonstrat că „înghețarea” lui în funcția de guvernator BNR, din păcate, nu a produs o acumulare de experiență, ci o rutină a deciziilor defectuoase.
Mai țineți minte când ne îndemna să îi cauționăm incompetența, în 2022, prin băutul de ceai de tei?
Așadar, datoria publică depășește în 2025, pentru prima dată 60% din PIB. Fac această estimare pe baza datelor din septembrie 2025 (atunci când deficitul bugetar era de 5,4% din PIB față de 8,4% din PIB estimat la final de an), respectiv când datoria publică a României a ajuns la 58,9% din PIB (1.095 de miliarde de lei, circa 215 miliarde de euro). Să tratăm această delincvență, în raport cu tratatul de la Maastricht, cu ceai de tei? Sau ca pe o condamnare a României pentru următorii 20 de ani la o scădere a competitivității și o îndepărtare draconică de potențial?
Propagandă pentru „tembeli”
Folosesc termenul „tembeli” nu cu sensul de idiot sau tâmpit, ci cu sensul de „nepăsători” sau „ignoranți”. Nu îmi voi permite vreodată să îmi închipui că alde Bolojan (de fapt, un individ cu inteligență spre medie) își permite să trateze populația României ca o sumă de tâmpiți sau idioți. Nepăsători? Poate.
Ilie Bolojan: „Anul 2026 nu va fi simplu, dar ar trebui să fie mai bun”.
Cuvânt cu cuvânt, declarația lui Bolojan nu pare direcționată mai degrabă spre idioți, ci spre sforarii din anticamerele puterii. „Dacă ne vom încasa taxele și impozitele care au fost stabilite în acest an și vom fi prudenți în modul în care vom cheltui banii, nu vom mai fi nevoiți să creștem alte taxe sau impozite”.
Adică, în 2025, nu ai încasat banii stabiliți și nici nu ai fost prudent în modul în care ai cheltuit banii. De acord. Cine au fost beneficiarii? În opinia mea, șpăguitorii de supraviețuire.
Ministrul finanțelor: „România intră în 2026 cu încredere și optimism”. Oare?
De fapt, cum intră România în 2026?
- Cu noi majorări de taxe și impozite (accize, impozite locale, majorarea impozitului pe dividende)
- Cu 3% din PIB plăți doar pentru finanțarea dobânzilor la datoria publică
- Cu un deficit bugetar nominal, în termeni reali, la fel de mare ca în 2024, deși prin majorări de taxe și impozite în 2025 au ales să decapitalizeze economia.
- Cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, cu datoria publică finanțată la cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană
- Cu înghețarea salariului minim pe economie până cel puțin la 1 iulie 2026
- Cu cea mai mare rată a șomajului din ultimii opt ani
- Cu scăderea generalizată, în termeni reali, a câștigurilor salariale (inflația mai mare decât creșterea nominală a salariilor)
- Cu aceeași administrație care a împins economia în recesiune în 2025
- Și, mai ales, cu promisiunea scăderii deficitului bugetar de la 160 de miliarde de lei în 2025 (mai mult decât în 2024), cu 2,4 puncte procentuale din PIB.
În opinia mea, în mod evident, doar dacă se adresează unor „tembeli” un demnitar al statului român poate pretinde că o reducere a deficitului bugetar de la 8,4% din PIB la 6% din PIB poate însemna „optimism și încredere”.
Pentru că, în realitate, asta înseamnă aspirarea de bani din economie și direcționarea lor către creditori și către șpăguitorii de supraviețuire.
Conform calculelor mele, o singură dată România a mai făcut o ajustare de 2,4 puncte procentuale din PIB a deficitului bugetar: în 2010. Cum a făcut-o atunci? Prin majorarea TVA de la 19% la 24% și prin tăierea salariilor din sectorul public cu 25%.
Nu spun că Bolojenii nu vor și această nouă tură de decapitalizare a economiei României. Ba chiar înclin să cred că vor asta. Dar spun că, politicile tembele din 2010, îndreptate împotriva populației, au împins România în cea mai draconică recesiune din toată Uniunea Europeană: patru ani de recesiune.
Și, spre deosebire de criza precedentă, România nu mai are confortul unei datorii de doar 14,7% din PIB (cât era în 2007), ci acum este la peste 60% din PIB. Sssstttt.... Bulgaria are datoria publică doar de 26,7% din PIB, cu taxe mai mici).
Și încă ceva:
Un deficit de 2% din PIB doar în luna decembrie 2025 (de circa patru ori mai mare față de media lunară a primelor 11 luni din 2025), ce o însemna?
O judicioasă administrare bugetară în țara care intră fără buget și în anul de „optimism și încredere” 2026? Sau o îndestulare a grupurilor de interese „furăcioase” din anticamerele puterii, între Crăciun și Revelion?
misu50 06.01.2026, 08:24
Ramane cum am stabilit. Diferenta e minima, dar tot cu minus.