Războiul Cioloș-Barna văzut prin ochii unui simpatizant activ al USR: Am spus că vom avea o criză a partidului!

Anul trecut, pe 8 octombrie, am scris un articol în care am explicat că sindromul Superman este larg răspândit și în USR și că egourile exagerate ale liderilor USR, cultura instituțională aproape toxică, bunul-simț exagerat al lui Dacian Cioloș și agresivitatea arogantă, coroborată cu pragmatismul cinic al taberei Ghinea, Drulă, Barna sunt o rețetă pentru o catastrofă. 

Am mai scris și că modul de comunicare haotic și nu rar absurd practicat de partid, lupta continuă pentru atenția mass-media a parlamentarilor USR, corelată cu lipsa de talent pentru a convinge sau inspira și a unei strategii de comunicare, controlul Biroului Național de către echipa Barna, facțiunile din partid și controlul cvasitotal pe care îl au adversarii politici asupra mass-media fac victoria lui Dacian una pirică.

Riscurile ca partidul să se radicalizeze și să devină un partid iliberal erau mari. Am fost convins și am scris că vom avea curând o criză a partidului.

Am primit, ca de fiecare dată când am îndrăznit să scriu despre USR, un val de mizerii din partea grupurilor radicale de susținători, grupuri, din păcate, atent cultivate de o parte cu tendințe din ce în ce mai clare de iliberalism. Fascinația votanților pentru „șmecherul autoritar”, atât de evidentă la AUR și PSD, este din nefericire prezentă și la USR.

De ce nu cred că Cioloș e soluția

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Am scris repetat că nu cred că Dacian Cioloș este nici capabil și nici potrivit să conducă USR, în ciuda faptului că este un om pe care îl respect și pe care îl invidiez pentru capacitatea lui de efort, compromis și ascultare a văicărelilor din toate părțile. 

Am explicat și de ce eram împotriva lui Dacian ca lider al USR.

Amicițiile lui bine intenționate cu tot felul de politicieni toxici, cum ar fi domnul Dâncu, legăturile accidentale, dar clare, cu serviciile secrete, faptul că are o tendință de a se înconjura de lingăi oportuniști și de a răsplăti loialitatea, și nu curajul sau meritocrația, cât și aversiunea lui naturală pentru conflict îl fac pe Dacian un lider vulnerabil. 

Într-o societate normală, cu un grad de polarizare mic, Dacian ar fi un lider foarte bun, așa cum a fost și un comisar european excelent. Dacian ar fi trebuit să își consolideze cariera europeană, pentru că este singurul român care are o șansă serioasă să ocupe una dintre cele trei poziții de la conducerea Uniunii Europene. 

Oricum, Dacian era o soluție de preferat domnului Barna, și el un om plin de bune intenții, dar „uzat” după trei ani la conducerea unui partid haotic.

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Oameni remarcabil de inteligenți, dar fără experiență managerială

USR (includ aici și PLUS) a fost foarte atractiv și pentru oameni foarte ambițioși, foarte siguri de genialitatea lor și avizi de glorie. Oameni cu capacități foarte limitate de a lucra în echipă și cu experiențe manageriale fie extrem de reduse, fie inexistente. 

Oameni bine intenționați și, nu rar, remarcabil de inteligenți în anumite domenii, care au vrut disperat și au reușit să ajungă în poziții de conducere pentru care nu aveau nici experiența și nici talentul necesare. Oameni care s-au înconjurat și ei de oportuniști loiali și agresivi, ceea ce, încet, dar sigur, a radicalizat USR. 

Câștigarea de către Dacian a președinției partidului în competiție cu Barna i-a iritat la maxim pe aceștia. Faptul că majoritatea liderilor PLUS (și, deci, ai aliaților lui Dacian) sunt în Parlamentul European, unde într-adevăr fac o treabă excelentă, nu a ajutat deloc. Ei sunt foarte bine plătiți la Bruxelles, în timp ce majoritatea celor din tabăra Ghinea, Drulă, Barna și-au pierdut slujbele foarte importante din guvernarea PNL-USR-UDMR. Acest lucru a fost adăugat la iritarea generală din interiorul partidului.

Mai poate fi salvat USR?

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Ultimele luni au fost catastrofale. USR pierde oameni într-un ritm îngrijorător, numărul de excluderi a crescut, echipa Barna (și nu numai) a făcut tot ce a putut pentru a dovedi că Dacian este un eșec. Căderea spre iliberalism a partidului a devenit stridentă. Reacția lui Dacian a fost firească, la fel cum a fost și replica lui Barna. 

Propunerile pe care le face Dacian ar putea într-adevăr să salveze partidul, dar nu sub conducerea lui. Nu acum și nici în următorii trei ani. Dacă Barna ar fi acceptat propunerile lui Dacian, ar fi pierdut susținerea radicalilor USR, iar cariera lui politică s-ar fi terminat în 2024.

Am crezut, am spus și am scris de la început că fuziunea USR-PLUS a fost sortită eșecului din cauza condițiilor de mai sus. Ruperea USR pe termen scurt este o catastrofă, dar pe termen mediu și lung poate fi o soluție, căci ar putea revigora ambele foste partide: și PLUS, și USR.

USR cum este acum mai are totuși o șansă. Dar șansa asta este mică și ar trebui ca toți cei menționați mai sus să facă un pas în spate. Un lider moderat care să asigure tranziția partidului, ajutat în mod onest de toate facțiunile din USR, plus un influx de oameni noi care să revină în USR ar fi necesare. 

USR este, din păcate, o dovadă clară că bunele intenții, inteligența, hărnicia și ambiția (pe care toți cei menționați aici le au) nu pot compensa o cultură organizațională proastă, un management incoerent, neinspirat și neexperimentat, lipsa de indicatori de performanță și de responsabilizare a conducerii. Soluții de ieșire din criză încă mai sunt, dar din ce în ce mai puține și mai improbabile. E foarte trist, dar era predictibil că vom ajunge la un conflict deschis Dacian-Barna.

Foto: Inquam Photos / George Călin

Urmărește-ne pe Google News