Republica Moldova își alege soarta. De ce participarea la vot și la referendumul pentru Uniunea Europeană e un moment irepetabil
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Din 1991, când și-a declarat independența, Republica Moldova a trecut prin nenumărate șocuri politice, în căutarea democrației și a unei căi spre prosperitate. Desprinderea de URSS a fost mai dificilă decât separarea de Moscova a fostelor state-satelit din Pactul de la Varșovia. Doar statele baltice au reușit, cu ajutorul statelor scandinave, să devină rapid membre NATO și UE, deși fuseseră republici sovietice, supuse rusificării și îndelungatei propagande toxice produse la Kremlin.
La Vilnius, Riga și Tallinn a fost de la început clar că „partida rusă” e un adversar al libertății și un dizolvant al identității naționale. La Chișinău, linia internă a frontului a fost mai complicată, pentru că societatea s-a împărțit în trei, nu în două: moldovenismul (care susține în românește că există o limbă moldovenească), partida rusă – oficial supusă ordinelor de la Kremlin – și unioniștii, care cereau nerealist o imediată unire a Republicii Moldova cu România. În plus, coeziunea corpului politic a fost subminată de separatiștii rusofoni din Transnistria și de piesa centrifugală din Găgăuzia, ca și de românii din Ucraina, atrași spre facțiunea „moldovenistă”.
Acest context complicat nu a putut opri însă evoluția țării vecine. În primele două decenii de independență, Republica Moldova a instaurat un regim de tip postsovietic: comuniști antiromâni, corupție controlată de oligarhi, emigrație care golește economia de resurse umane, mafii violente, specializate în prostituție, droguri și trafic de arme și orientarea exporturilor spre piața rusă, sub necontenitul șantaj energetic și comercial exercitat de Moscova.
Așa-zisa ei „neutralitate” a fost pseudonimul transparent al aservirii brutale față de Federația Rusă. Revoluțiile colorate din Ucraina și Georgia, ca și dezvoltarea accelerată a României, admisă în NATO și UE au schimbat însă starea de spirit și în Republica Moldova, care a început să tragă spre Vest, la început formal și fără prea mari speranțe.
De peste un deceniu, direcția strategică prooccidentală s-a fortificat, devenind predominantă mai cu seamă odată cu alegerea la președinție a dnei Maia Sandu, care a lucrat cu un guvern reformist și competent. Economia și sursele de energie s-au aliniat la piața comunitară, iar legătura cu România și Polonia a dobândit o anvergură decisivă. Evident, tragedia invaziei ruse din Ucraina vecină reprezintă trauma regională, care a reușit să accelereze atât politica UE față de Republica Moldova, cât și programul diplomatic asumat la Chișinău.
Azi, nu mai vorbim despre integrarea ca vis îndepărtat, ci de începerea negocierilor de aderare.
Ce oferă UE?
Un program de dezvoltare economică asortat cu un buget de aproape două miliarde de euro și un calendar concret de aderare. Ce mai face Moscova, fostul hegemon? Otrăvește campania electorală de anul acesta cu 16 milioane de dolari destinați dezinformării și șamponării cerebrale. În vreme ce Ursula von der Leyen vizitează anual Chișinăul, Putin nu mai poate ieși din bârlog decât în Coreea de Nord și în alte regimuri asiatice autoritare, unde nu riscă să fie arestat și dus la tribunalul internațional de la Haga.
Chiar mâine au loc alegerile prezidențiale și referendumul la care cetățenii moldoveni sunt chemați să spună „DA” direcției europene a țării, care va fi înscrisă în Constituție, pentru a fi protejată de pirateria neobolșevică. Scriu aceste rânduri doar pentru a-i îndemna și eu, pe toți alegătorii, să meargă masiv la vot și să-și schimbe conștient și matur soarta pe termen lung.
Republica Moldova rămâne diversă etnic, dar destinul ei în UE va fi benefic pentru toate categoriile de cetățeni: minoritățile sunt primele care vor dobândi drepturi garantate într-un viitor stat-membru al celui mai evoluat club democratic de pe planetă.
20 octombrie 2024 e chiar un moment astral, care trebuie fructificat inteligent și responsabil, dincolo de clivaje ideologice, de inerția unor prejudecăți sau de fricile irațional întreținute prin agenții de influență ai Kremlinului, intim conectați la ce a mai rămas din rețelele marii corupții. Uniunea Europeană nu e nici perfectă, nici scutită de crize periodice, însă oferă baza păcii și prosperității pentru aproape jumătate de miliard de oameni ale căror drepturi fundamentale sunt cu adevărat respectate.
Sper de aceea că și cetățenii moldoveni din diaspora să-și facă datoria de a-și scăpa țara de umbra sinistră a celeilalte „Uniuni”, care le-a desfigurat viața și i-a menținut în subdezvoltare între 1940 și 1991, continuând să-i exploateze și după ce colonizarea sovietică a fost înlocuită de neoimperialismul rusesc. Acasă sau în diaspora, cetățenii moldoveni au acum ocazia irepetabilă de a-și pune țara pe harta popoarelor libere. Nimeni nu poate face asta în locul lor.
Foto: Profimedia
Toni2 21.10.2024, 08:56
Salvarea republicii Moldova de sub dominația dictaturii bolșevice este unirea cu România, dar multi moldoveni duși cu pluta nostalgii ai comunismului împuțit.