Dermatita este o boală contagioasă? Iată cum o tratăm

Nu este contagioasă, dar afectează calitatea vieții celor afectați, având un impact semnificativ asupra somnului, stării emoționale și activităților cotidiene.

Dermatita atopică este o boală complexă, ce implică o combinație de factori genetici, disfuncții ale barierei cutanate și un răspuns imunitar exagerat. Practic, pielea persoanelor cu dermatită atopică este diferită:

• Bariera cutanată este compromisă

Pielea funcționează ca o barieră protectoare împotriva agenților externi (alergeni, iritanți, bacterii) și împiedică pierderea excesivă de apă. În dermatita atopică, această barieră este slăbită, ceea ce permite substanțelor iritante să pătrundă mai ușor și apei să se evapore, ducând la uscăciune severă și la o vulnerabilitate crescută la infecții.

• Răspunsul imunitar este disfuncțional

Sistemul imunitar al acestor persoane este hipersensibil și reacționează exagerat la factori inofensivi din mediu, eliberând substanțe inflamatorii care provoacă roșeață, umflături și mâncărime intensă.

Ce tipuri de dermatită atopică există la adulți

Dermatita atopică, o afecțiune cronică inflamatorie a pielii, este adesea asociată cu copilăria. Însă, ea persistă sau chiar apare la vârsta adultă într-o proporție semnificativă, prezentând particularități clinice și provocări distincte de gestionare.

La adulți, dermatita atopică nu este uniformă, ci ea se manifestă sub diverse forme, influențate de factori genetici, de mediu și de răspunsul individual al pielii și al sistemului imunitar.

Cunoașterea și înțelegerea tipurilor de dermatită este importantă pentru un diagnostic corect și o abordare terapeutică personalizată.

1. Dermatita atopică persistentă (din copilărie)

Este cel mai des întâlnit tip de dermatită.

Aproximativ 30-50% dintre copiii diagnosticați cu dermatită atopică în copilărie continuă să experimenteze simptome și în viața adultă. Deși severitatea poate fluctua, caracteristicile pielii rămân aceleași: o barieră cutanată disfuncțională și un sistem imunitar hipersensibil.

Se manifestă cu leziuni adesea localizate în pliurile de flexie (cot, genunchi, gât, glezne, încheietura mâinii). Pielea este de obicei îngroșată (lichenificare), uscată, cu zone de roșeață și mâncărime intensă. Poate apărea și hiperpigmentare post-inflamatorie (întunecarea pielii) în zonele afectate de mâncărime cronică.

Pacienții sunt familiarizați cu boala, dar pot simți o povară psihologică semnificativă din cauza cronicizării și a impactului asupra calității vieții.

1. Dermatita atopică ce apare direct la adult

Un procent semnificativ (până la 10% din cazurile de dermatită atopică) apar la vârsta adultă, fără un istoric de eczemă în copilărie. Această formă poate fi deosebit de frustrantă și dificil de diagnosticat, deoarece simptomele pot fi confundate cu alte afecțiuni cutanate.

Adesea, leziunile sunt localizate pe mâini și picioare, care sunt zone expuse constant la iritanți. Pot apărea pe față și pleoape, provocând inflamație și descuamare. Uneori, pot imita dermatita de contact alergică sau alte tipuri de eczeme.

2. Eritrodermia atopică

Aceasta este o formă rară, dar severă și extinsă de dermatită atopică, în care peste 90% din suprafața corporală este afectată de roșeață intensă, descuamare și inflamație.

Pielea este extrem de roșie, descuamată, îngroșată și cu prurit sever, adesea însoțită de frisoane, febră și stare generală alterată. Bariera cutanată este grav compromisă, crescând riscul de deshidratare, dezechilibre electrolitice și infecții secundare.

Reprezintă o urgență medicală, și necesită adesea spitalizare pentru stabilizare și tratament intensiv, inclusiv terapii sistemice.

3. Dermatita atopică nodulară

Această formă se caracterizează prin apariția de noduli pruriginoși (care provoacă mâncărime intensă), ca rezultat al scărpinatului cronic în zonele afectate de mâncărime severă.

Nodulii sunt duri, ridicați, de culoare roșu-brun, localizați frecvent pe brațe, picioare și trunchi. Mâncărimea este extrem de intensă, formând un ciclu vicios: mâncărime – scărpinat – mai mulți noduli – și mai multă mâncărime.

Nodulii pot fi persistenți și necesită tratamente locale și, uneori, sistemice.

4. Dermatita atopică limitată (localizată)

În contrast cu formele extinse, unii adulți pot avea dermatită atopică limitată la anumite zone, dintre care cele mai comune sunt mâinile și pleoapele.

Eczema mâinilor este o formă foarte comună, ce afectează spatele mâinilor și degetele, și este adesea agravată de spălări frecvente, expunerea la iritanți sau alergeni. Pielea este uscată, crăpată, roșie, cu vezicule și mâncărime.

În eczema pleoapelor, pielea din jurul ochilor este subțire și sensibilă, predispusă la roșeață, descuamare, mâncărime și umflături.

O altă formă de dermatită localizată este și cheilita atopică, adică inflamația cronică a buzelor, caracterizată prin uscăciune, crăpături și descuamare.

Deși localizată, poate fi extrem de inconfortabilă și vizibilă, afectând estetica și funcționalitatea (în cazul mâinilor).

Semnele și simptomele dermatitei atopice la adulți

Semnele dermatitei atopice la adulți sunt rezultatul inflamației cronice și al disfuncției barierei cutanate. Acestea variază în severitate și localizare, dar au caracteristici comune atât la adulți cât și la copii:

• piele uscată (xeroză) – aceasta este o constantă, adesea primul și cel mai persistent semn; pielea este aspră la atingere, poate avea un aspect solzos și se simte „strânsă”, mai ales după spălare; uscăciunea extremă predispune la crăpături și fisuri, care pot fi dureroase și reprezintă porți de intrare pentru infecții
• roșeață și inflamație (eritem) – în timpul puseelor active, zonele afectate devin roșii, inflamate și pot fi calde la atingere; această roșeață reflectă răspunsul imunitar exagerat al pielii
• leziuni papulo-veziculare sau plăci eczematoase – pot apărea mici umflături roșii (papule) sau vezicule (bule mici pline cu lichid) care se pot rupe, lăsând zone umede și secretoare; ulterior, acestea pot forma cruste; atunci când se unesc, formează plăci eczematoase bine definite
• îngroșarea pielii (lichenificare) – aceasta este o caracteristică definitorie a dermatitei atopice cronice, rezultată din scărpinatul repetat și frecarea constantă a pielii; pielea capătă un aspect îngroșat, asemănător scoarței de copac
• excoriații și semne de grataj – mâncărimea intensă duce la scărpinat compulsiv, care lasă urme vizibile pe piele: zgârieturi, leziuni liniare, cruste sângerânde și, în timp, cicatrici sau modificări pigmentare
• modificări pigmentare – post-inflamator, zonele vindecate pot rămâne cu o pigmentare mai accentuată (hiperpigmentare) sau, mai rar, cu depigmentări (hipopigmentare), mai vizibile la persoanele cu piele închisă la culoare

Semnele și simptomele dermatitei atopice la bebeluși și copii

Dermatita atopică, sau eczema atopică, este una dintre cele mai comune afecțiuni dermatologice la vârsta pediatrică, afectând o proporție semnificativă de bebeluși și copii mici.

Deși poate fi o sursă de disconfort considerabil atât pentru copii, cât și pentru părinți, recunoașterea timpurie a semnelor și simptomelor este crucială pentru gestionarea eficientă și pentru a preveni cronicizarea sau agravarea bolii. La această vârstă fragedă, manifestările au particularități distincte față de cele de la adulți, reflectând imaturitatea barierei cutanate și a sistemului imunitar.

Manifestările dermatitei atopice la bebeluși și copii variază în funcție de vârstă și de gradul de severitate, dar există anumite tipare recurente: pielea uscată, însoțită de roșeață și inflamație, zgârieturi și semne de grataj, și apariția leziunilor papulo-veziculare și crustelor.

La sugari (0-2 ani), leziunile apar predominant pe față (obraji, frunte, bărbie), scalp, și pe suprafețele de extensie ale membrelor (partea exterioară a coatelor și genunchilor).

Pe măsură ce copilul crește, localizarea se schimbă. Leziunile migrează spre pliurile de flexie: interiorul coatelor, spatele genunchilor, încheieturile mâinilor, glezne și gât. Pielea din aceste zone devine adesea mai groasă și cu un aspect mai pronunțat al liniilor pielii (lichenificare) din cauza scărpinatului.

Dincolo de semnele vizibile, există simptome subiective care au un impact major asupra confortului copilului și asupra vieții de familie:

• mâncărime intensă – acesta este simptomul principal și cel mai deranjant; mâncărimea este persistentă, chinuitoare, și este adesea mai intensă seara și noaptea; bebelușii se freacă de lenjerie, de pat sau de hainele lor, iar copiii mai mari se scarpină intens, chiar până la sânge
• tulburări de somn – mâncărimea nocturnă este una dintre cele mai mari provocări; ea întrerupe somnul copilului și, implicit, pe cel al părinților; lipsa somnului duce la iritabilitate, oboseală cronică, dificultăți de concentrare la școală (la copiii mai mari) și o stare generală de nemulțumire
• iritabilitate și agitație – copiii cu mâncărime persistentă sunt adesea iritabili, agitați, plângăcioși și greu de calmat; acest lucru poate afecta comportamentul lor și interacțiunile sociale
• dificultăți de alimentație (la sugari) – la bebeluși, leziunile faciale severe pot face alăptarea sau hrănirea cu biberonul dificilă și dureroasă

Cauzele dermatitei atopice

Apariția dermatitei atopice nu este rezultatul unei singure cauze, ci o interacțiune complexă între factori genetici, disfuncții ale barierei cutanate, un sistem imunitar hiperactiv și influențe din mediul înconjurător.

Predispoziția genetică este, probabil, principala cauză de apariție a acestei afecțiuni. Persoanele cu un istoric familial de atopie (dermatită atopică, astm, rinită alergică sau alergii alimentare) au un risc mult mai mare de a dezvolta boala.

Disfuncția barierei cutanate este o altă cauză. Pielea funcționează ca o barieră fizică ce protejează organismul de agenții externi și previne pierderea excesivă de apă. În dermatita atopică, această barieră este compromisă. O barieră slăbită permite alergenilor, iritanților, poluanților și microorganismelor să pătrundă mai ușor în piele, declanșând un răspuns inflamator, în timp ce apa se evaporă rapid, accentuând uscăciunea.

Factorii de mediu nu cauzează dermatita atopică, dar pot agrava sau declanșa puseele la persoanele predispuse:

• alergeni – acarieni din praful de casă, polen, păr de animale, mucegaiuri, anumite alimente (lapte de vacă, ouă, arahide, grâu, soia – mai ales la copii)
• iritanți – săpunuri și detergenți agresivi, parfumuri, coloranți, produse de curățenie, lână, materiale sintetice, transpirație excesivă, fum de țigară, clor
• clima – aerul uscat și rece din timpul iernii sau umiditatea excesivă pot agrava simptomele
• stresul – stresul emoțional poate intensifica mâncărimea, creând un cerc vicios
• infecțiile – bacterii (în special Staphylococcus aureus), virusuri (Herpes Simplex) sau fungi pot suprainfecta leziunile, agravând inflamația

Tratamentul dermatitei

Deoarece dermatita atopică este o afecțiune cronică, tratamentul vizează controlul simptomelor, reducerea inflamației, repararea barierei cutanate și prevenirea recurențelor. Abordarea este individualizată și combină adesea mai multe strategii:

1. Hidratarea intensivă a pielii

Aceasta reprezintă baza tratamentului.

Utilizarea regulată, de mai multe ori pe zi, a cremelor și unguentelor emoliente grase, fără parfum și hipoalergenice, ajută la refacerea barierei cutanate, la menținerea hidratării și la reducerea uscăciunii și mâncărimii.

Este foarte importantă aplicarea emolienților pe pielea umedă, imediat după baie.

2. Medicamente topice (locale)

Cremele și unguentele cu corticosteroizi (cu putere adaptată severității și localizării leziunilor) pot fi prescrise de medic pentru a reduce inflamația și mâncărimea în timpul puseelor acute. Se folosesc sub stricta supraveghere medicală, respectând durata și frecvența aplicării pentru a evita efectele adverse (cum ar fi atrofia cutanată).

3. Medicația sistemică (orală)

Se recomandă pentru cazurile severe sau rezistente la tratamentul topic.

Medicul poate prescrie antihistaminice orale (pot reduce mâncărimea, în special cele sedative, luate seara pentru a îmbunătăți somnul), corticosteroizi orali (utilizați pe termen scurt, în doze controlate, pentru pusee severe, sub strictă supraveghere medicală), imunosupresoare sau terapii biologice moderne.

Pe scurt, despre dermatita seboreică

Dermatita seboreică este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii, caracterizată prin apariția unor pete roșii, solzoase, adesea acoperite cu scuame (mătreață) grase și gălbui.

Este o formă de eczemă care se manifestă în special în zonele corpului unde există o densitate mare de glande sebacee (care produc sebum, uleiul natural al pielii). Aceste zone includ scalpul, fața (în special în jurul nasului, sprâncenelor și pe frunte), urechile, zona din spatele urechilor, pieptul, zona inghinală și axilele.

Deși nu este contagioasă și, în general, nu este gravă, poate fi inestetică și pruriginoasă, afectând semnificativ calitatea vieții celor afectați.

Cauza exactă nu este pe deplin înțeleasă, se crede că este rezultatul unei combinații de factori:

• activitatea glandelor sebacee – persoanele cu dermatită seboreică au adesea o producție crescută de sebum; sebumul în sine nu este problema, dar mediul gras favorizează dezvoltarea
• un tip de drojdie (Malassezia) – aceasta este o levură (drojdie) care face parte în mod normal din flora pielii umane; la persoanele cu dermatită seboreică, ea se înmulțește excesiv în zonele bogate în sebum și declanșează un răspuns inflamator anormal al sistemului imunitar al gazdei; aceasta nu este o infecție, ci mai degrabă o reacție inflamatorie la o prezență microbiană normală, dar supra-populată
• răspunsul imunitar al gazdei – sistemul imunitar al persoanelor afectate reacționează exagerat la produșii de descompunere ai Malassezia (cum ar fi acizii grași eliberați de drojdie), ducând la inflamație și la descuamarea accelerată a celulelor pielii

Dermatita seboreică poate afecta persoane de toate vârstele, dar cel mai frecvent este întâlnită la bebeluși și adulți.

Bebelușii dezvoltă o dermatită seboreică infantilă, numită și „crusta de lapte”, care apare de obicei în primele săptămâni sau luni de viață. Se crede că este influențată de hormonii androgeni materni, care stimulează glandele sebacee ale bebelușului, și de prezența Malassezia. Aproximativ 70% dintre sugari pot dezvolta această formă. Se manifestă predominant pe scalp („crusta de lapte” – scuame grase, groase, gălbui), dar și pe față (sprâncene, nas), în pliurile pielii (gât, axile, zona scutecului), sub formă de pete roșii și solzoase. De obicei, nu provoacă mâncărime intensă la bebeluși și se remite spontan în câteva luni.

În rândul adulților, apare cel mai adesea în adolescență sau la vârsta matură, fiind o condiție cronică, cu perioade de ameliorare și exacerbări. Factorii declanșatori includ stresul, modificările hormonale, oboseala, schimbările climatice, consumul de alcool și anumite afecțiuni neurologice. Afectează aproximativ 1-3% din populația generală. Este mai frecventă la bărbați.

Semnele și simptomele variază în funcție de severitate și localizare.

Pe scalp apare mătreața (scuame albe sau gălbui, uscate sau uleioase, care cad), pete roșii și solzoase (plăci roșii, bine definite, acoperite cu scuame grase), însoțite de mâncărime, care poate varia de la ușoară la intensă și poate fi agravată de transpirație. În cazuri severe, cronice, cu scărpinat intens, poate duce la subțierea și căderea părului.

Pe față apar zone roșii, grase și scuamoase, cel mai frecvent în șanțurile nazolabiale (de o parte și de alta a nasului), pe frunte (mai ales la linia părului), în și între sprâncene.

Poate afecta și pleoapele (blefarită seboreică): marginile pleoapelor pot fi roșii, inflamate și acoperite cu scuame. Poate provoca mâncărime și senzație de arsură la nivelul ochilor.

Alte zone ale corpului care pot fi afectate includ pieptul și pliurile corpului (în axile, sub sâni, în zona inghinală sau în pliurile abdominale), unde pot apărea pete roșii, umede, iritate, cu fisuri. Aceste zone sunt predispuse și la suprainfecții fungice.

Dermatita seboreică este o afecțiune cronică, cu perioade de remisiune și exacerbări. Recidivele sunt comune și pot fi declanșate de stres, vreme rece, oboseală sau alți factori. Mulți pacienți observă o agravare a simptomelor în timpul iernii și o ameliorare în lunile de vară.

Recunoașterea semnelor și simptomelor caracteristice este importantă pentru un diagnostic corect și pentru inițierea unui plan de tratament eficient, care să amelioreze disconfortul și să îmbunătățească calitatea vieții pacienților. Odată diagnosticată, gestionarea sa implică adesea o combinație de tratamente topice și măsuri de igienă pentru a ține sub control această afecțiune cronică.

Cum prevenim dermatita

Deoarece predispoziția genetică nu poate fi modificată, multe strategii de prevenție se concentrează pe întărirea barierei cutanate și evitarea factorilor declanșatori.

Îngrijirea consecventă a pielii reprezintă principala metodă de prevenție, cu rezultate semnificative.

Se recomandă băi scurte și călduțe (de evitat apa fierbinte și băile lungi, care pot usca pielea), utilizarea unor produse de curățare blânde (săpunuri fără parfum, fără sulfați, cu pH neutru sau special formulate pentru pielea atopică) și hidratare imediată (se aplică emolientul din abundență pe pielea ușor umedă în primele 3-5 minute după baie, pentru a „sigila” umiditatea).

Identificarea și evitarea factorilor declanșatori reprezintă alt pas important pentru prevenție și include măsuri precum:

• efectuarea de teste alergologice (dacă este necesar) pentru a identifica alergenii relevanți (alimentari, aerieni) și evitarea lor
• evitarea hainelor din lână sau materiale sintetice aspre; se recomandă alegerea bumbacului, folosirea detergenților hipoalergenici și clătirea hainelor foarte bine; evitarea parfumurilor și produselor cosmetice iritante
• controlul temperaturii ambientale în vederea menținerii unei temperaturi constante și evitarea supraîncălzirii, care poate provoca transpirație și mâncărime
• gestionarea stresului prin tehnici de relaxare sau suport psihologic

Deși nu toate cazurile de dermatită atopică sunt legate de alergii alimentare, identificarea și eliminarea alergenilor alimentari relevanți, sub îndrumarea unui specialist, poate fi foarte utilă, mai ales în cazul copiilor.

Alăptarea exclusivă la sugari poate oferi o anumită protecție.

Foto: Shutterstock