Descoperă ediția aniversară a jurnalului Reginei Maria, „Povestea vieții mele”, în 4 volume pline de cele mai intime gânduri și trăiri ale sale

Volumul 1

Descoperă poveștile fascinante ale Reginei Maria din zilele copilăriei petrecute în Anglia și apoi în Malta, unde tatăl, „Prințul marinarilor”, era staționat. Plină de viață și de bună dispoziție, cartea portretizează locurile, oamenii și modul în care Missy își petrecea zilele celei mai fericite perioade din viața ei.

Volumul 2

În acest volum de memorii, Missy evoca atât momentele frumoase, cât și pe cele încărcate de umbră din timpul copilăriei și adolescenței sale, o bună parte a memoriilor fiind dedicată pregătirilor de nuntă.

„Rochia mea de mireasă era din mătase albă, grea, mată, cu mâneci bufante, desigur, şi cu o fustă în formă de clopot care se continua cu o trenă. Nu-mi plăceau voalurile de dantelă, aşa că, deşi familia avea multe dantele vechi, am purtat un voal de tul, fixat cu o tiară de diamante, în care era o cununiţă de flori de portocal”.

Volumul 3

Lumea privită prin ochii Reginei Maria este deopotrivă fascinantă și tragică, portretizând societatea bucureșteană, prietenii săi, diverse călătorii în străinătate, nașterea copiilor, dar și subiecte sensibile, cum ar fi momentele în care a fost aproape să-l piardă pe regele Ferdinand din pricina febrei tifoide.

Una dintre pasiunile despre care Maria povestește cu însuflețire și mândrie pe parcursul acestui volum este călăritul, pe care iubea să-l practice în special în pădurile Sinaiei. Spiritul tânăr și jucăuș al lui Missy ne însoțește pe parcursul cărții și nu puține sunt momentele în care prințesa încalcă regulile sau adoptă o atitudine neconvențională. 

Volumul 4

Ultimul volum din „Povestea vieții mele”, jurnalul Reginei Maria, se concentrează pe perioada dintre 1906 și până la trecerea în neființă a Regelui Carol, atunci când Maria și Ferdinand au devenit regi.

Despre acest episod memorabil, Maria consemna în jurnalul său:

„În dimineaţa aceea devenisem regină, regina unui popor care învăţase să mă înţeleagă încetul cu încetul, regină, într-un moment în care toată Europa ardea, iar flăcările ne ameninţau toate frontierele. Eram regină, în faţa mea se deschidea o pagină nouă, înfricoşătoare, solemnă, cu noi posibilităţi, apăsătoare, cu temeri necunoscute.

 Stăteam mai într-o parte, cu copiii în jurul meu, cu faţa acoperită de un voal de doliu. Bătăile inimii mele erau precum paşii destinului.

Abia auzeam vocea regelui, nu-i desluşeam cuvintele, dar am auzit cum îl aclamau, era regele lor de mâine. A izbucnit un ropot îndelung de aplauze.

Apoi, brusc, s-a auzit numele meu:

– Regina Maria…

– Regina Maria…

În felul în care îmi rosteau numele se ghicea o undă de speranţă.

– Regina Maria!

Dintr-odată, am simţit că trebuia să-mi arăt chipul în faţa întregii adunări, că trebuia să mă întorc să-i privesc, fără niciun voal de doliu între mine şi ei.

Un vuiet mare s-a înălţat spre boltă, o voce prelungă, copleşitoare, care venea nestăvilit din multe inimi!

– Regina Maria!

Eram faţă în faţă, poporul meu şi cu mine”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE