Galia Dan (61 de ani): Am învățat să fiu un om mai bun, atent la cei din jurul meu, dar și atentă la nevoile mele

Se spune că primim la naștere un mic foc interior pe care noi, prin alegerile și deciziile noastre, trebuie să-l întreținem și să-l transformăm în vâlvătaie. Când se stinge acest foc se stinge, de fapt, ambiția și determinarea de a reuși. Platforma de cursuri online Upriserz este șansa pe care o generație întreagă nu a avut-o: un stimulent pentru educație și perfecționare, un nou start pentru dezvoltarea personală, la orice vârstă și în orice moment al vieții. Galia Dan este o neobosită căutătoare de sens, iar exemplul ei ar trebui bătut în piatră să rămână mărturie pentru toți cei care se îndoiesc că mai pot învăța după ce anii de școală au trecut chiar și de câteva decenii și își închipuie că „etatea” aduce neputință, lipsă de motivație și de energie. 

Galia are 61 de ani și spune despre ea că a fost de când se știe o bombă cu ceas. „Cu atât de multă energie că nici măcar anii nu mi-au diminuat-o.” Vulcanul ei interior clocotea a neastâmpăr, iar Galia l-a domolit cum a crezut de cuviință: în permanență trebuia să facă ceva, să învețe, să afle, să experimenteze. „La 5 ani am învățat să cos din picioare la mașina de cusut Singer a bunicii, care se întreținea din croitorie. La 16 ani am învățat să fac felicitări din dosare lucioase cu pene de la găinile bunicii, globuri pisate, liță și mărgelele mamei, și le vindeam în liceu.” Povestea Galiei te fascinează, te poartă prin colțuri de memorie unde ea își redescoperă emoții pierdute sau uitate și te face părtaș la ele, dar stai cuminte și-o asculți cum tumultul unei vieți trăite cu pedala accelerației apăsată la maximum, pulsează prin inflexiunile vocii acestei femei-explorator. Nu e interesant faptul că a intrat fără emoții la Facultatea de Construcții de la Iași, ci că în timpul facultății a tricotat și… „scoteam venituri suplimentare din felicitări, pulovere, cursuri scrise la 3 indigouri pentru colegii arabi, proiecte, planșe de desen.” Ascultând-o, te întrebi dacă nu cumva acesta este secretul temerarilor, cei care merg înainte, orice-ar fi, cei care caută cărările nebătătorite, pentru a construi mental o hartă a redutelor, a reușitelor, a experiențelor, și pe măsură ce povestea ei merge mai departe, devine din ce în ce mai clar că Galia nu se va opri cu una cu două… „În urma unui divorț timpuriu, ca să pot trece peste impact, am dat la a doua facultate, Management și Marketing, la Brăila. Ca să-mi pot plăti studiile, am învățat croitorie și am început să cos pentru colege și prietene. La 50 de ani mi-am dorit să învăț să fotografiez și am făcut doi ani școala populară de artă, apoi multe workshop-uri. Tot după 50 de ani mi-am dorit să fac psihoterapie să mă cunosc mai bine, cine sunt, ce vreau, da, da la 50 de ani… cine spune că nu există criza vârstei?” Platforma Upriserz a fost ca o mană cerească pentru un om cu arhitectura interioară a Galinei. A urmat cu frenezie cursuri de dezvoltare personală și tehnici NLP, care i-au venit „mănușă” pentru planurile ei din prezent și viitor. Să obosească? Nici vorbă! „Am în vizor un curs de educație financiară,” spune pe nerăsuflate, „și de 8 luni mă trezesc între 5-6 dimineața pentru că sunt într-un curs unde învăț engleza și italiana”. O întreb care e cea mai importantă lecție pe care a deprins-o din experiențele, cursurile, modulele și încercările ei: „am învățat să fiu un om mai bun, atent la cei din jurul meu, dar și atentă la nevoile mele.”

Urmărește-ne pe Google News