Am vorbit cu medicul sibian despre importanța sincerității atunci când un pacient este diagnosticat cu cancer, despre relația cu aparținătorii, dar și despre viitoarea generație de medici care se formează în România.
Rolul experienței personale în alegerea profesiei
În timpul liceului, Valentin Pîrvuț se pregătea intensiv la matematică și fizică, pentru că își dorea să intre la Politehnică sau la Științe Economice, domenii în care activau și părinții lui. Însă, la vârsta de 17 ani, a dat piept cu realitatea dură a spitalului, atunci când a fost suspectat de un cancer la plămâni și internat pentru câteva săptămâni. Timpul petrecut pe holuri și în saloane, alături de pacienți grav bolnavi, dar și de rudele îndurerate ale acestora, avea să îl influențeze pentru totdeauna.
Atunci a fost împărțit în două: dezamăgit și impresionat, în egală măsură. L-a dezamăgit modul în care pacienții care nu aveau relații în spital așteptau ore în șir să le vină rândul pentru consultație, pentru ca în final unii medici să le spună că nu mai au timp și pentru ei. Însă la fel de mult l-a impresionat umanitatea altor medici și interacțiunea frumoasă cu cei care l-au tratat. Atunci a avut un declic: „Eu cred că asta aș vrea să fac” și și-a promis că întotdeauna o să îi vadă pe toți pacienții care așteaptă la ușa lui, indiferent dacă au sau nu programare.
Urologia, o specialitate tehnicizată
A ajuns să urmeze cursurile Facultății de Medicină din cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu, iar când a trecut în anul II a făcut practica în secția de Urologie a Spitalului Județean Sibiu. I-a plăcut în mod deosebit colectivul și l-a atras faptul că urologia este o specialitate tehnicizată, în care se operează foarte mult endoscopic și laparoscopic. L-a fascinat ideea de a face intervenții minim invazive. „Vedeai că nu era nevoie de o incizie de 20-30 cm ca să poți să operezi o piatră, să operezi o prostată. Asta e ceva care mă atrage foarte mult până în ziua de astăzi”.
În prezent, marea pasiune, dacă se poate spune așa, a doctorului Pîrvuț sunt operațiile oncologice. În momentul în care patologia se descoperă în stadii incipiente, majoritatea cazurilor se rezolvă în manieră laparoscopică, explică medicul. „Să văd un pacient pe care l-am operat de un cancer de rinichi că a doua zi este în picioare și merge, iar peste încă o zi se pregătește să meargă acasă, îmi aduce o satisfacție foarte mare”.
Diagnosticul de cancer: „De acum o să avem un drum de parcurs împreună”
Când pune un diagnostic oncologic, medicului nu-i place să delege pe altcineva să îi dea pacientului această veste. I se pare important să îi explice acestuia care e situația reală, să fie acolo pentru el și să-i răspundă la toate întrebările pe care le are.
De aceea, face tot posibilul să prezinte situația cât mai exact. „Nu mă feresc inclusiv de a folosi cuvântul cancer atunci când este cazul. Este dreptul pacientului să știe exact situația în care se află”, este de părere medicul. „Astfel, în momentul în care avem confirmarea unui diagnostic de cancer, îmi place să-i spun exact ceea ce este acolo și să-i explic că de acum o să avem un drum de parcurs împreună”.
În plus, experiența l-a învățat că dacă nu le spune pacienților oncologici franc situația în care se află – chiar dacă stadiul tumorii este unul incipient -, există riscul ca ei să dispară din urmărirea oncologică pentru ani de zile și să revină doar când boala este deja avansată.
Medicului i se pare extrem de important să ia deciziile împreună cu pacientul, pentru că toate intervențiile chirurgicale și toate deciziile luate vor avea și plusuri, și minusuri, explică el.
Își amintește cu zâmbetul pe buze de un pacient diagnosticat cu cancer de prostată, care după aflarea veștii, l-a întrebat pe medic:
– Bine și ce să facem?
– Avem varianta de a opera și avem varianta de a face tratament.
– Bun, eu vreau să operez, că așa știu de la tata.
– Bun, haideți să stabilim.
– Păi cum, nu mă operați acum?
– Nu, nu, nu, stați să povestim un pic, să vedem ce avem de făcut, ce înseamnă operația.
– Pe mine nu mă interesează nimic, știu că sunt pe mâinile dumneavoastră și o rezolvăm.
În comunicarea cu pacienții și aparținătorii acestora contează foarte mult sinceritatea, mai punctează dr. Pîrvuț. Medicului îi displace varianta în care unii aparținători îi spun: „«Știți, chiar dacă tata are cancer, aș vrea să nu-i spunem că are»”. Dacă medicul ar fi diagnosticat cu cancer, ar vrea să fie primul care află și apoi el să hotărească dacă le spune și altora.
Pe de altă parte, dr. Pîrvuț nu le dă o astfel de veste pacienților și aparținătorilor până când nu are un diagnostic cert în urma aflării rezultatelor histopatologice. Asta și pentru că, în adolescență, în cazul lui, suspiciunea de cancer pulmonar nu s-a adeverit și a văzut impactul emoțional pe care această veste l-a avut asupra oamenilor dragi. „În momentul în care spui: «Șțiți, copilul are cancer de plămâni», se prăbușește lumea pentru câteva persoane din jurul tău”, de aceea are extrem de multă grijă la felul în care anunță.
Muncă în echipă: „Contează foarte mult să știi că nu ești singur la sfârșitul zilei”
Medicina, în special, și chirurgia, în particular, înseamnă întotdeauna muncă de echipă, subliniază medicul, de aceea e vital să fii receptiv la ceea ce îți spun colegii, cu atât mai mult când e vorba de un diagnostic dur – cancerul.
La Sibiu există Centrul Oncologic MedLife Polisano, unde pacienții pot beneficia de servicii oncologice integrate în regim de gratuitate. Și tot aici există o comisie oncologică multidisciplinară, numită tumor board, din care face parte și dr. Pîrvut, în cadrul căreia specialiștii discută cazurile oncologice înainte de intervenții. Asta înseamnă că în aceeași încăpere se întâlnesc medici chirurgi, fie că sunt urologi, generaliști sau neurochirurgi, cu medici oncologi, hematologi, radioterapeuți și radiologi și analizează fiecare caz în parte.
„Și mergem fără orgolii. Dacă eu prezint un pacient acolo nu înseamnă că indicația mea este absolută și nimeni nu trebuie să interfere cu ceea ce am spus eu. Nici pe departe”, explică dr. Pîrvuț. „Poate vine radiologul și îmi spune că pe tomografie sau pe RMN este ceva în neregulă la ceea ce vreau eu să fac. Poate vine oncologul și-mi spune că este o altă variantă mai bună. Este o discuție în care, la sfârșitul zilei, pacientul trebuie să iasă cel mai cel mai câștigat”, punctează medicul.
Acesta este pentru dr. Pîrvuț primul principiu care definește un medic bun: pacientul să fie pe primul loc. Din nefericire, spune medicul,încă mai există doctori care le spun oamenilor care s-au operat în altă parte și apoi le calcă pragul cabinetului: „«Nu mă interesează, te duci înapoi la cel care te-a operat»”. I se pare o atitudine total greșită. Din punctul lui de vedere, orice om are dreptul să-și aleagă medicul la care se duce și ceea ce contează este să ajungă în locul în care are cea mai mare încredere.
Dr. Pîrvuț îi susține pe pacienții care vor să consulte și o a doua opinie și îi asigură că se pot întoarce oricând la el. „Mai ales dacă vorbim de operații mari, unde se scot organe, e și normal să fie suspicioși, «oare o fi decizia bună, n-o fi decizia bună?» și destul de mulți se duc în altă parte, primesc același răspuns și atunci vin înapoi și se operează”.
Pe lângă atitudinea de a pune pacientul pe primul loc, mai sunt două lucruri care fac un medic să fie unul bun, consideră dr. Pîrvuț: să se pregătească constant și să fie disponibil pentru pacienții lui. „Din moment ce l-ai văzut, i-ai dat un tratament, [pacientul] să poată să dea cumva de tine sau de echipa pe care o conduci”.
Pe lângă activitatea în cadrul Spitalului MedLife Polisano din Sibiu, dr. Pîrvuț ține laboratoare la Facultatea de Medicină a Universității Lucian Blaga din Sibiu, rol care îl face să vadă viitorul medicinei românești cu optimism. I se pare că studenții devin din ce în ce mai interesați, se implică în asociații studențești și au un potențial uriaș, pe care și-ar dori să îl păstrăm în țară.
De aceea, la cursuri, îi place să le povestească studenților cazuri concrete din experiența lui și le stă la dispoziție atunci când au nevoie de sfaturile sale. Spune că i-ar plăcea să existe un sistem mai reglementat de consiliere și mentorat, în care studenții la Medicină să își descopere din timp înclinațiile, pentru că a întâlnit tineri care ajung în anul VI și încă nu știu ce specialitate să își aleagă.
Și studenților lui ar vrea să le transmită cât de importantă este echipa în această profesie. „Contează foarte mult să știi că nu ești singur la sfârșitul zilei. Pentru că o decizie pe care o iei singur, fără să implici colegi, fără să implici pacientul, îți vine cumva în spate și o duci singur, indiferent ce ar fi”, concluzionează medicul.
***
Articolul face parte din campania „Știi un medic bun?”, un demers MedLife care își propune să portretizeze medicii care fac zi de zi România bine, construind un mâine mai bun. Sunt mii sau poate zeci de mii de medici buni în România, care, dincolo de talent, vocație, experiență, intuiție și abilități, sunt în primul rând OAMENI.
Medicii MedLife nu sunt doar buni profesioniști, ci și oameni buni, cărora le pasă și care iubesc, la rândul lor, oamenii. Medici pentru care îngrijirea sănătății tale e mai mult decât o profesie, e o chemare.
„Știi un medic bun?”, o campanie MedLife de redescoperire a Încrederii în România.
Andreea17 • 04.09.2023, 21:58
Mereu trebuie implicare din partea medicului...ca sa iasa ceva bine