Unde se duc, de fapt, banii din pariuri: fotbalul ia firimiturile dintr-o piață de peste 2 miliarde de euro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cupa României poartă numele unei case de pariuri. Logourile sunt pe tricouri, pe panourile din spatele conferințelor de presă și în pauzele de la TV. Concluzia pare simplă: românii pariază pe fotbal, iar fotbalul trăiește din banii ăștia. Cifrele publicate de ONJN pentru 2025 spun altceva.
Cuprins:
În mediul online, veniturile oficiale au trecut de 11,5 miliarde de lei, adică peste 2 miliarde de euro. La păcănelele clasice, românii au mizat peste 1 miliard de euro. Iar pariurile în cotă fixă de la stradă, exact acelea care îmbracă fotbalul românesc, au însemnat aproximativ 200 de milioane de euro. Raportul e de unu la zece.
Cifrele din pariuri nu se potrivesc cu logourile
E o disproporție care nu se vede din tribună. Un club de Superliga negociază cu o casă de pariuri și pleacă de la ideea că vinde acces la publicul care pariază pe meciuri. Din punctul de vedere al operatorului, meciul e altceva: e cel mai ieftin mod de a ajunge la un public masculin, tânăr, care stă cu telefonul în mână exact în intervalele în care se joacă.
Diferența contează pentru că explică de ce banii din sponsorizări nu cresc odată cu interesul pentru campionat. Nu campionatul e produsul care se vinde. Între timp, stadionul din Constanța e încă o pădure la trei ani după demolare, iar industria care își pune numele pe competiții a virat statului aproape un miliard de euro în taxe anul trecut.
Merită spus ce măsoară fiecare cifră, pentru că se amestecă des. Suma din online cuprinde tot ce se joacă pe platformele licențiate, de la pariuri sportive până la sloturi și joc live. Cea de la păcănele se referă la aparatele fizice din săli. Iar cele 200 de milioane sunt strict pariurile în cotă fixă puse la ghișeu, în agenții. Sunt trei piețe diferite, cu trei publicuri diferite, și doar una dintre ele are legătură directă cu ce se întâmplă pe teren.
Nici la GSP nu e altfel. Emisiunea Breaking Bets se face pe meciuri, pe cote și pe analiză de joc. Publicul care se uită la ea e un public de fotbal. Doar că el reprezintă felia mică din tot ce înseamnă piața.
Vlad-Cristian Soare: „Dreptul unui operator de a-și promova serviciile nu poate fi exercitat prin ignorarea obligației de a proteja participanții”
Pe 20 august, ONJN a sancționat platforma totogaming.ro pentru o campanie publicitară în care un personaj îmbrăcat în halat alb, cu stetoscop, într-un cabinet medical, spunea „Ușor de folosit între programări. Încearcă și tu!”. Amenda a fost de 20.000 de lei, iar la ea s-a adăugat propunerea de suspendare a licenței.
Suma e mică. Precedentul, nu. E prima dată în istoria instituției când o sancțiune vizează conținutul unei reclame, nu formalitățile de pe ea. „Respectarea legislației privind publicitatea nu se limitează la afișarea simbolului 18+, a siglei ONJN, a seriei licenței sau a unui mesaj formal privind jocul responsabil”, a transmis instituția.
Detaliul care contează pentru cluburi e altul: ONJN nu poate verifica o reclamă înainte să apară. Poate doar să amendeze după, iar dacă situația persistă, să suspende autorizația și, în ultimă instanță, să retragă licența. Pentru componenta audiovizuală a campaniei, instituția a sesizat Consiliul Național al Audiovizualului. Un club care își leagă numele de un operator preia, în practică, o parte din riscul de imagine al campaniilor pe care nu le vede dinainte.
Cine verifică, de fapt, cifrele
Aici lucrurile se complică. Curtea de Conturi a constatat pentru 2024 că ONJN nu monitorizase declarațiile lunare ale operatorilor land-based și că nu stabilise o diferență estimată de taxă de autorizare de peste 116 milioane de lei pentru operatorii de slot-machine.
În februarie, președintele ONJN a anunțat o investigație privind prejudicii de zeci de milioane de lei și suspiciuni de manipulare a bazei de taxare. Instituția a declanșat între timp controale pe ultimii cinci ani fiscali și un control separat pe modul în care unii operatori online și-au raportat GGR-ul. Cu alte cuvinte, cifra de 11,5 miliarde e cea declarată, nu neapărat cea reală.
Contextul european nu ajută la citit cifrele. În 2025, piața neagră a reprezentat aproximativ 72% din tranzacțiile online din Uniunea Europeană, în jur de 80 de miliarde de euro. Orice raport național măsoară, prin definiție, doar partea care a acceptat să fie măsurată. Raportul de follow-up al Curții de Conturi confirmă că o parte dintre deficiențele semnalate pentru 2024 au fost între timp remediate, dar controalele pe anii anteriori sunt în curs.
Ce e, de fapt, în cele 11,5 miliarde
Licența de joc la distanță emisă de ONJN nu se dă pe „pariuri”. Se dă pe clase de jocuri, iar un operator poate ține sub aceeași autorizație și pariuri sportive, și ruletă, și sloturi, și joc live. Un singur cont, un singur portofel, aceeași aplicație.
De aici vine confuzia. Numele de pe Cupa României e numele unui grup, nu al unui produs. Ce anume vinde grupul respectiv, și în ce proporție, nu se citește de pe panoul publicitar și nici din clasamentul cotelor. Se citește din licență.
Lista e publică și verificabilă. Un inventar al operatorilor cu licență ONJN, marcă cu marcă, arată ce autorizații are fiecare și ce vinde în fapt. Lista de cazinouri online în România acoperă în bună parte exact aceleași grupuri care apar pe panourile din stadioane, doar că pe stadion apar cu brandul de pariuri. Vitrina e sportivă. Magazinul, în mare parte, nu.
Diferența se vede și în ce cere fiecare parte la masă. Un operator care își face banii pe sloturi nu are nevoie de drepturi de imagine cu jucătorii sau de prezență în programul de meci. Are nevoie de vizibilitate repetată, ieftină, în intervalele în care publicul e deja pe telefon. Sunt două produse de vânzare complet diferite, iar cluburile le-au vândut ani la rând ca și cum ar fi fost același lucru.
Asta schimbă și felul în care ar trebui citite negocierile dintre cluburi și sponsori. Un club care crede că își vinde audiența de pariori supraevaluează ce are de oferit. Un club care înțelege că își vinde, de fapt, atenția unui public tânăr în intervale orare foarte precise negociază altfel.
Nu e o problemă morală, e una de negociere. Diferența dintre un contract semnat pe premisa greșită și unul semnat pe cifrele reale se măsoară în sute de mii de euro pe sezon, exact banii care lipsesc din bugetele de infrastructură ale campionatului.
Pe termen scurt nu se schimbă nimic. Contractele sunt semnate, competițiile poartă numele pe care îl poartă, iar banii intră. Pe termen lung, un fotbal care depinde de veniturile unei industrii care nu trăiește din fotbal e un fotbal care nu controlează nimic din ce i se întâmplă. Iar pădurea de la Constanța e tot acolo.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
