35 de ani de la Sevilla ’86. Șase povești memorabile din zilele în care Steaua a scris istorie, cucerind Cupa Campionilor Europeni
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În seara zilei de 7 mai 1986, pe stadionul Ramon Sanchez Pizjuan, fotbalul românesc intra pentru totdeauna în istorie. Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni, bifând cel mai mare triumf realizat vreodată de o echipă de fotbal de la noi, iar Helmut Duckadam devenea primul portar din istoria fotbalului care reușea să apere nu mai puţin de 4 penalty-uri la loviturile de departajare, performanţa sa ajungând direct în Guinness Book.
Cuprins:
- „Dacă nu vin cu o mie de bilete, mă împușcă!”
- Primele probleme și surpriza Anghel Iordănescu
- Pariul lui Valentin Ceaușescu, gândurile lui Lăcătuș și refuzul lui Iordănescu
- Seara în care Duckadam a intrat în istorie
- Decorați de Ceaușescu, au primit câte-o mașină folosită din stocul Armatei
- Balint a luat 250.000 de lei pe ARO-ul primit ca primă
- Finala Cupei Campionilor Europeni
În drumul său până la finala de pe pământ spaniol din 1986, Steaua le-a eliminat pe Vejle BK (Danemarca), Honved Budapesta (Ungaria), Kuusysi Lahti (Finlanda) şi Anderlecht (Belgia). Și-a venit marea finală cu Barcelona. Pe un stadion arhiplin, suporterii catalani, veniţi cu zecile de mii de la Barcelona, au creat pe întreaga durată a meciului o atmosferă incendiară.
Steaua a fost susţinută de un grup de vreo 1.200 de suporteri, iar Cristian Gațu, fostul mare handbalist român, secretarul general al clubului din acel moment, a avut misiunea delicată să găsească bilete pentru români. Și mai delicat e că statul român nu i-a pus la dispoziție niciun leu pentru a veni la București cu biletele solicitate.
„Dacă nu vin cu o mie de bilete, mă împușcă!”
„M-a trimis generalul Ilie Ceaușescu să fac rost de bilete la meciul cu Barcelona, cu trei săptămâni înainte. «Dați-mi bani!», i-am zis. «Ce bani, domne?! Nu-ți dau nimic, te descurci». «Băi fratele meu...». O mie de bilete trebuia să fac rost! De unde dracu’ să le iau? «Dacă nu vin cu o mie de bilete mă împușcă!», mi-am zis”, începe povestea lui Gațu.
Care a plecat în Spania și a mers la oficialii celor de la Real Madrid. „«Domnu’ Gațu, cu multă plăcere, dar încă nu avem bilete. Vă dau 200, e bine?». «400!». «Bine...». M-am urcat în mașină cu șoferul meu ambasador și ne-am dus la Sevilla, la club. «E posibil, domne... Am cerut și eu 200 de bilete și nu mi-au dat!». «Cine, domne?!». «Am fost la Betis». «Lasă, domne, că-ți dăm noi». Și mi-au dat 300! După aia m-am dus la Betis și le-am zis de ăștia de la Sevilla și mi-au dat și ăia 300. Așa am făcut o mie de bilete!”, a povestit Gațu la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”.
Chiar dacă n-au avut o galerie numeroasă și asta pentru că era o deplasare lungă și scumpă, iar regimul politic îngrădea posibilitatea de a călători, cu toate acestea au existat și fericiți. Șeful galeriei roș-albastre a fost nimeni altul decât cunoscutul actor Alexandru Arșinel, un înfocat stelist încă de la finalul anilor ’70. Compozitorul Horia Moculescu, apropiat și el de club, a cerut bilet, dar a fost refuzat chiar de cei din cabinetul Elenei Ceaușescu.
Primele probleme și surpriza Anghel Iordănescu
Cu emoțiile cât casa și cu foarte puțini optimiști în lot, oficialii steliști au fost înştiinţaţi de UEFA că jucătorii români nu pot evolua în echipamentul tradiţional, roşu şi albastru, acestea fiind, de altfel, şi culorile folosite de Barcelona.
Într-un final, s-a ales culoarea albă, neobişnuită pentru jucători şi suporterii stelişti. Era pentru prima dată când steliștii trebuiau să joace în această culoare. Doar că au fost peripeții mari de tot. Cu 24 de ore înaintea meciului, echipamentul încă nu sosise, el fiind adus aproape de miezul nopţii direct din Franţa, realizat de compania Adidas, care a livrat în Spania două rânduri de echipament.
Și-au început cele mai lungi 90 de minute din istoria Stelei. În minutul 73 al partidei, Emeric Ienei a decis să-l introducă în teren pe experimentatul Anghel Iordănescu, antrenorul secund şi un simbol al Stelei. S-a ajuns în prelungiri, iar steliștii au rezistat eroic.
Pariul lui Valentin Ceaușescu, gândurile lui Lăcătuș și refuzul lui Iordănescu
Marius Lăcătuș își amintește acum discuțiile din vestiar înaintea partidei. „Valentin Ceaușescu a fost primul care a crezut că vom câștiga Cupa Campionilor Europeni. Eu am crezut că nu prea se pricepe la fotbal. Cum, noi, Steaua, dintr-odată, dintr-o echipă care de foarte mult timp nu mai ajungea prin cupele europene să câștigăm. Și uite că vorbele lui s-au adeverit. Practic, cum ne-am exprimat pe teren ne-a dat și nouă speranțe și încredere să câștigăm”, a spus Lăcătuș.
Meciul a ajuns în prelungiri, jumătate de oră de emoții, apoi duelul penalty-urilor, un duel al portarilor, Duckadam şi Urruticoechea. După ce s-au terminat de jucat cele 120 de minute, timpul regulamentar, plus reprizele de prelungiri, a existat un jucător important al Stelei care n-a dorit să execute penalty.
„Când am ajuns să facem lista cu executanţii, printre primii la care m-am dus a fost Puiu Iordănescu, doar era mai proaspăt și avea și experienţă. M-a refuza categoric. «Dacă ratez, stric munca unei întregi echipe. Nu pot să trag», mi-a zis Puiu. La fel și Radu II, că nu se simte în stare, că nu știu ce...”, a povestit Ienei despre momentele în care a trebuit, alături de Tudorel, să-și convingă unii elevi să bată lovituri de la 11 metri.
Seara în care Duckadam a intrat în istorie
Și steliştii au executat primii prin Majearu, care a şutat în partea dreaptă, dar Urruticoechea a ghicit colţul, apărând. Duckadam nu s-a lăsat mai prejos şi a scos mingea şutată de Alexanko. A urmat Boloni. A şutat în partea stângă, însă Urruticoechea a respins din nou. Duckadam i-a făcut din nou pe spanioli să urle de nervi, respingând șutul lui Pedraza. Ce nebunie de meci!
Barca nu s-a putut desprinde de presingul rival și a alergat mai mult decât mingea, în timp ce Steaua a culcat balonul în iarbă, a filtrat fiecare acţiune, a legat pasele și, chiar dacă a ajuns mai puţin în careu, a fost mai periculoasă. Iar la sfârșit, exact când era nevoie, l-a avut pe el, pe Duckadam. Eroul.Marca, ziar din Spania:
Rebelul Lăcătuş a fost cel care a deschis scorul la a treia serie de lovituri de departajare, cu un şut puternic, care a izbit mai întâi transversala: „E cel mai frumos gol, apoi cred că cel din meciul cu Göteborg”. Câteva momente mai târziu, Duckadam apăra încă o minge, a treia. În a patra serie, Balint a înscris cu un şut plasat, în colţul stâng, iar Duckadam a închis meciul: a plonjat în stânga şi a apărat al patrulea penalty consecutiv, intrând în istorie! „Apără Duckadam! Suntem finalişti! Am câştigat Cupa! Cupa Campionilor Europeni e la Bucureşti!” a fost mesajul lui Teoharie Coca Cozma la microfonul TVR.
Duckadam, mereu rapid și sigur, a intervenit decisiv de fiecare dată când poarta a fost în pericol. Iar la dramatica serie de 11 metri a demonstrat că are nervi de oţel și curaj. A blocat patru penalty-uri cu o precizie uimitoare El Mundo Deportivo, ziar Spania:
În avionul care i-a adus pe steliști înapoi la București a fost veselie mare și s-a consumat mult alcool. Cei care au făcut senzaţie din acest punct de vedere și, practic, n-au avut rivali au fost eroul și căpitanul finalei. Duckadam și Iovan au băut împreună, în cele aproape 4 ore cât a durat zborul, numai whisky. „O sticlă mare, cred că de un litru, am băut-o doar eu cu Fane Iovan”, a dezvăluit Duckadam în urmă cu ceva timp despre petrecerea din avion.
Decorați de Ceaușescu, au primit câte-o mașină folosită din stocul Armatei
După cinci zile de la finala de la Sevilla, într-un cadru solemn, clubului de fotbal Steaua i s-a acordat Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I. Titularii, antrenorii Ienei şi Iordănescu, plus preşedintele Ion Alecsandrescu au primit Meritul Sportiv clasa I. Rezervele şi ceilalţi din staff au primit Meritul Sportiv clasa a II-a.
„Nu l-am cunoscut pe Ceaușescu până când am primit decorația de la el. Dar de ce să mint?, mi-ar fi plăcut să-l cunosc. Sau să schimb măcar două vorbe cu el. Probabil că a fost stelist și l-am simțit la acea ceremonie că ar vrea să ne spună ceva. Dar el n-a ieșit absolut deloc din protocol. A spus ce trebuia să spună. Noi trebuia să fim îmbrăcați frumos, să mergem să luăm decorația cu mâna stângă, ca dreapta să fie liberă să dai mâna cu el. El spunea «Felicitări!» și noi «Servim patria!». Iar când mergeam cu paharul de șampanie e posibil să fi avut emoții mai mari decât la Barcelona. Atunci spuneam: «Să trăiți, tovarășe comandant suprem!». Eu când am ajuns în fața lui am uitat textul și i-am zis «Sănătate»”, își mai amintește Duckadam.
Pentru performanța câștigării Cupei Campionilor Europeni, jucătorii au primit câte un ARO din stocul Armatei. „Aveau și 100.000 de kilometri. Unele furtune erau legate cu sârmă, nici nu se găseau coliere pe vremea aia. Eu i l-am vândut cuiva dintr-o comună de lângă mine, care avea nevoie de această mașină. El avea oi și avea nevoie că era 4x4 cu motor bun, de Brașov. Cerusem vreo 220.000 de lei pe ea, erau foarte mulţi bani”, mai spune Duckadam.
Nu este suficient să câștigi locul întâi, trebuie ca în continuare, în întreaga activitate, să demonstrezi că aceasta nu a fost ceva accidental, ci rezultatul înaltei pregătiri. Aceasta este, s-ar putea spune, o victorie a fotbalului românesc, în general, a mișcării sportive românești, care în anii construcției socialiste a cunoscut o dezvoltare puternică.Discursul lui Nicolae Ceaușescu după finala de la Sevilla:
Balint a luat 250.000 de lei pe ARO-ul primit ca primă
Și Gabi Balint și-a vândut mașina primită: „Al meu a fost puțin folosit. Avea 3.000 de kilometri. Țin minte că înainte să-l vând am ieșit cu el. Dar când am văzut că trebuie să schimb vitezele cu două mâini, abia puteam să mișc maneta… L-am dat! Bine, toți l-au dat. Eu am luat 250.000, am luat chiar bine. Bani cash, care miroseau a șură! A stătut. Era un om care avea nevoie de el la țară, cred că era cioban. Banii miroseau a fân, e clar că omul îi ținea sub o saltea ceva”.
Balint mai are și-o poveste amuzantă de după meciul cu Barcelona, petrecută chiar la Sevilla. „Am ieșit cu Belo în oraș. «Hai să ieșim afară, că nu realizez». Am ieșit și-am luat țigări de la un coleg. Noi nici nu fumam. Am plecat, dar n-aveam brichetă. Ne-au dat suporterii Barcelonei de pe stradă, ei erau supărați, plecau spre casă. I-am zis lui Belo: «Dacă știau ăștia cui le-au aprins țigările...». Oricum, eu unul am crezut că ne vor da vreo trei. Chiar i-am zis lui Belo înainte să plecăm la meci: «Băi, vezi ce faceți în apărare că astăzi e groasă! Să nu ne facă ăștia de râs. E atâta lume, se uită ăștia la televizor. Să nu ne bată rău». «Stai tu liniștit că avem noi grijă în apărare, vedeți voi ce faceți în atac»”.
Îmbrățișat de luminile nopții andaluze, Duckadam a atins stelele triumfului. În fața destinului, a fost agil ca o panteră. Și nimeni nu i-a înșelat vigilența. Gheața fotbalului românesc s-a transformat în foc cu acest Duckadam, personajul abracadabrant al acestei finale europene. Finala unui român. Marca, ziar spaniol
Finala Cupei Campionilor Europeni
7 mai 1986, Sevilla, Stadion Ramon Sanchez Pizjuan / Spectatori: 70.000. Arbitru: Michel Vautrot (Franţa).
Steaua - FC Barcelona 0-0, 2-0 după loviturile de departajare
Au marcat: Lăcătuş, Balint
Au ratat: Majearu, Boloni / Alexanko, Pedraza, Alonso, Marcos
Steaua: Helmut Duckadam - Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Bărbulescu - Lucian Bălan (73 Anghel Iordănescu), Gavril Balint, Ladislau Boloni, Mihail Majearu - Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă (112 Marin Radu II). ANTRENOR: Emeric Ienei
FC Barcelona: Francisco Gonzalez Urruticoechea - Gerardo Miranda Concepcion, Miguel Bernardo Blanquetti, Jose Ramon Alexanco Ventosa, Julio Alberto Moreno Casas - Victor Munoz Manrique, Bernd Schuster (84 Jose Moratalla Claramunt), Marcos Alonso Pena, Angel Pedraza Lamita - Steve Archibald (111 Pichi Alonso Herrera), Francisco Jose Carrasco Hidalgo. ANTRENOR: Terry Venables
Îmi amintesc la perfecție acea seară și ce s-a întâmplat în acel meci! A fost o mare surpriză să-l văd pe Duckadam că apără patru lovituri de la 11 metri. Cine-l poate uita? Sunt foarte fericit că am avut ocazia să arbitrez acel meci. Partida Stelei cu Barcelona este printre cele mai importante din cariera mea, poate e plasată imediat după finala Europeanului din 1988, dintre Uniunea Sovietică și Olanda.Michel Vautrot, arbitrul finalei din 1986:
