Carlos Șacalul i-a cerut lui Vladimir Putin să-l includă într-un schimb de prizonieri cu Occidentul: „Un revoluționar comunist este stalinist, nu terorist”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe 15 august 1994, unul dintre cei mai notorii teroriști din istorie, Ilici Ramirez Sanchez (74 de ani), cunoscut sub numele de Carlos Șacalul, a fost extrădat în Franța. Potrivit portalului polonez Onet, în 2018, „Șacalul”, care a primit 3 condamnări pe viață în Franța, i-a trimis o scrisoare președintelui Vladimir Putin, cerând să-i acorde cetățenia rusă și să fie înclus într-un schimb de prizonieri cu Occidentul. Kremlinul nu a dat niciun răspuns.
Cuprins:
Ilici Sanchez a îndeplinit misiuni pentru o mare varietate de organizații teroriste, de la Septembrie Negru și Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei, până la Armata Roșie Japoneză și Armata Republicană Irlandeză (IRA).
El este responsabil pentru moartea a zeci de civili și a sute de militari, ofițeri de poliție și personalități publice.
Autoritățile franceze l-au condamnat la trei pedepse pe viață. Dar Carlos Șacalul încă speră să fie eliberat.
- La 23 decembrie 1997, Ilici Ramirez Sanchez a fost găsit vinovat de triplă crimă și condamnat la închisoare pe viață.
- La 16 decembrie 2011, „Șacalul” a fost găsit vinovat de patru atacuri cu bombă în Franța. între 1982 și 1984, care au ucis 11 persoane și au rănit peste 100. A fost condamnat la oa doua închisoare pe viață.
- În martie 2017, un tribunal l-a găsit vinovat pentru un atac cu bombă într-un mall din Paris, în care două persoane au murit și cel puțin 30 au fost rănite. Astfel, Carlos a primit a treia închisoare pe viață.
În mai 2017, șase scriitori ruși, Alexander Prohanov , German Sadulaiev, Igor Molotov, Israel Shamir, Andrei Rudaliev și Serghei Petrov, au trimis o scrisoare președintelui francez Emmanuel Macron, cerând eliberarea lui Carlos Șacanul.
Comentând scrisoarea, Sanchez a declarat: „Am luptat toată viața împotriva teroriștilor, împotriva Israelului, împotriva Mossad-ului, împotriva guvernului SUA. Oricine luptă împotriva imperialiştilor este acuzat că este terorist. Nu sunt un terorist. Un revoluționar comunist este numit stalinist, nu terorist!”.
Macron nu a avut nicio reacție, iar în 2018, „Șacalul” i-a cerut președintelui rus Vladimir Putin să-i acorde cetățenia rusă și să-l includă într-un schimb de prizonieri cu Occidentul. Kremlinul nu a răspuns la scrisoarea teroristului venezuelean.
Carlos încă așteaptă un răspuns.
Ceaușescu l-a angajat să comită atentate
Dictatorul libian Muhammad Gaddafi l-a sfătuit pe Nicolae Ceauşescu, la începutul anilor 80, să apeleze pentru „lichidarea problemei Pacepa” la Carlos Şacalul.
Colonelul Sergiu Nica afirma într-un raport, în 1990, că CIE (Centrala de Informaţii Externe) l-a folosit pe Şacal pentru „neutralizarea trădătorului”. Ioan Mihai Pacepa fusese omul care până la azilul obținut în SUA îi fusese unul dintre cei mai de încredere apropiaţi.
Gadaffi tocmai îi comandase atunci cunoscutului terorist asasinarea preşedintelui american Ronald Reagan. Achita 100.000.000 $, în timp ce Ceauşescu era dispus să achite 2.000.000 $ pentru lichidarea fostului „prieten”, a notat Historia. Atentatul nu a avut loc.
Operațiunea „tangoul münchenez” de la Europa Liberă
Operaţiunea „Tangoul Muüchenez” prevedea lichidarea unor români aflaţi în exil, ce lucrau la Europa Liberă, prin detonarea unei bombe în cadrul secţiei române a postului de radio.
Pe 4 februarie 1981, au loc trei atentate cu scrisori-capcană. Nicolae Penescu, Paul Goma şi Şerban Orăscu au fost răniți, dar nici unul nu a murit.
Tot atunci, la sediul din München a Radioului Europa Liberă a explodat o bombă. Operaţiunea a eşuat deoarece colaboratorii lui Carlos au greşit ţinta, distrugând secţia cehoslovacă şi rănind 8 persoane.
În 2005, generalul Nicolae Pleşiţă, fost şef al spionajului românesc după fuga lui Pacepa, mort în 2009, recunoştea intenţia lui Ceauşescu de a-l angaja pe Carlos pentru a comite asasinate politice. Pleşiţă se caracteriza drept omul de legătură dintre Ceauşescu şi Carlos.
„Mie îmi plăcea Ceauşescu şi l-am respectat. Era foarte puţin inteligent, provenea dintr-o familie săracă, însă era patriot şi solidar. Ne-a primit călduros, cu toate onorurile: casă, posibilităţi de a călători, însă nu am primit nici un ban de la el”, declara teroristul, în 2010, într-un interviu acordat din închisoare.
Cele mai cunoscute atentate ale ”Șacalului”
- 15 septembrie 1975, Carlos intră în cafeneaua Drugstore, din Paris, şi aruncă o grenadă M26. Atentatul produce moartea a două persoane şi rănirea altor 30;
- Pe 21 decembrie 1975, Carlos i-a luat ostatici pe 11 miniştrii ai petrolului. Carlos îi eliberează pentru 5.000.000 $;
- Ziarele îi autentificau organizarea atentatelor de la Olimpiadei din Munchen, 1972, și nu exista deturnare în care Carlos să nu fie dat implicat de presă. Atunci a fost comparat prima oară cu ucigaşul profesionist “Şacalul”, din romanul lui Forsyth.
- 29 martie – OIR detonează o bombă în trenul numărul 77 “Le capitole”, ruta Paris – Toulouse soldat cu 5 morţi şi 27 de răniţi;
- 16 aprilie – uciderea diplomatului francez Guy Cavallo;
- 24 aprilie – atentat la redacţia ziarului Al Watan al Arabi (Beirut), soldat cu un mort şi 68 de răniţi;
- 24 mai – alt atentat asupra ambasadei franceze din Beirut duce la uciderea a 11 persoane şi rănirea altor 27;
- 31 decembrie 1983 – atac în acceleratul Marseille – Paris, soldat cu 3 morţi;
- alt atentat – Gara St. Charles din Marseille, 50 de persoane fiind rănite;
- 25 ianuarie 1984, atentat în Centrul Francez de Aeronautică şi Cosmonautică din apropierea Parisului.
Teroristul cu 1.000 de chipuri
Carlos este fiul unui milionar, avocat comunist înfocat care și-a numit cei trei fii Ilici, Vladimir şi Lenin, „Șacalul” a fost trimis de tatăl său la studii în Anglia. Din cauza comportamentului neadecvat fiind exclus din Facultatea de Chimie
Pleacă în Beirut, unde se înscrie în Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (PFLP). E trimis pentru pregătire în tabere din Iordania şi din Liban, unde va însuşi cunoştinţe necesare deturnării unui avion ori luării de ostatici.
„El Gordo” (”Grăsanul”, porecla lui din copilărie) e retrimis la Londra pentru sarcini de „cercetare” și se angajează ca profesor de spaniolă la colegiul Langham. Avea ca misiune găsirea unor ţinte pentru viitoare atentate şi construirea unei reţele de locuinţe conspirative.
La sfârşitul lui 1972, devine membru activ al PFLP. Asasinarea Liderului grupării de către Mossad îl face mâna dreaptă a noului locotenent al PFLP din Europa, libanezul Michel Moukarbel.
În perioada sa de „glorie”, Carlos, supranumit teroristul cu 1.000 de fețe, şi-a atribuit nenumărate identităţi, demonstrate cu tot atâtea paşapoarte false.
Înfăţişarea şi faptul că vorbea curent mai multe limbi i-au permis să-şi asume atât cetăţenii europene, cât şi unele latino-americane sau musulmane.
De-a lungul timpului, a fost rând pe rând Adolpho Bernal, Victor Hibcod Pion, Eduard Palacios Augusto, Alfred de Bourier, Andres Carlos Martinez Torres, Hector Lugo Dupont, Mario Cehon sau Clarcke Lemon/ De asemenea, el şi-a atribuit şi mai multe nume cu rezonanţă musulmană precum Falal Aboullah al Bakri, sau Cheikh Mbarec ben Richard ben Abdelah Al Khalifa.
În 1986, dat în urmărire de toate regimirule comuniste, fuge cu soția sa, Magdalena Kopp, și fetița, Rosa Elbita, în Siria, dar este expulzat în 1991.
Din Siria ajunge în Iordania, unde va trăi clandestin folosind nume false. Se îndrăgosteşte de fiica gazdei sale, Lana, şi pleacă cu ea în Sudan, printre ultimele state ce susţineau făţiş terorismul.
Se converteşte la islam pentru a-şi lua o a două soţie şi se pune la dispoziţie serviciile autorităţilor sudaneze. Pe 15 august 1994, Carlos a fost predat francezilor de autoritățile sudaneze, unde se refugiase,
Mitul „Șacalului” luase sfârşit.
Foto: captură video Al Jazeera
catalinut111_2 19.08.2024, 14:45
Un bandit de-al lor la schimb cu unul occidental (de-al nostru)...despre al lor știm multe din presa ,despre al nostru doar de bine (profesor de grădiniță, saracul)