Regretul vietii de fotbalist a lui Mugur Bolohan este acela ca a ratat un transfer in Italia, in 1999, din cauza faptului ca patronul Rapidului, George Copos, si impresarul lui de atunci, Giovanni Becali, nu au fost de acord cu sumele ce urmau sa le revina in urma tranzactiei. Din 2004 a ajuns sa joace in strainatate, in Cipru, la Nea Salamina.
Libertatea: La 23 de ani, luai titlul cu Rapid, iar la 26 castigai eventul cu Dinamo. Ai fost pe val, dar la 28 de ani ai ales sa joci in Cipru.
Mugur Bolohan: Asteptam de mult un transfer afara. Dupa ce am iesit campion cu Rapid, in 1999, mai multe echipe m-au vrut. Cea mai insistenta a fost Perugia, mai ales ca m-a recomandat nea Mircea Lucescu, antrenorul meu din Giulesti.
Si de ce n-a iesit?
Impresarul meu era Giovanni Becali, dar nu mi-a spus de oferta italienilor. Am aflat mai incolo, cand afacerea cazuse. Nu s-au inteles cum sa-si imparta banii din transfer, iar eu am picat de papagal!
Nu le porti pica?
Mi-a trecut acum, dar atunci am fost dezamagit. Am renuntat si la contractul cu Becali. Pana la urma, m-am transferat in Cipru, facand o alegere desteapta.
De ce?
In 2004, cand am plecat din Romania, erau salarii mici. La Nea Salamina mi-am negociat, cu ajutorul lui Adrian Pigulea, care jucase in Cipru, un contract de 100.000 de euro pe an. Atunci nu gaseai salariu din asta nici la Steaua si nici la Dinamo.
„M-as stabili in Cipru”
Nu a fost un pas inapoi?
Sigur, din punct de vedere sportiv. Campionatul din Cipru e mult sub cel din Romania. In schimb, sunt alte avantaje. Pe langa bani, acum am ajuns sa castig 150.000 pe an, aici nu e nici un pic de stres. Uneori, chiar ma gandesc sa ma stabilesc in Cipru. Dar mai am pana la retragere, mai vreau sa joc cativa ani si apoi mai vedem.
„Contra e peste Ogararu”
Palmaresul lui Bolohan numara cele doua titluri de campion, cu Rapid (1999) si cu Dinamo (2002), doua Cupe ale Romaniei, cu Rapid (1998) si cu Dinamo (2001), dar si 3 selectii la echipa nationala. In 1996 a debutat la un meci cu Emiratele Arabe Unite, iar peste 4 ani a mai prins doua selectii, tot in amicale, cu Georgia si Cipru. “Eu am apucat o perioada cand era aproape imposibil sa joci in nationala. Inca mai era „Generatia de aur”, nu puteam decat sa sper ca pot sa prind si eu cateva minute intr-un meci”.
Bolohan, care a jucat si fundas dreapta, este de partea selectionerului, care il prefera pe acest post pe Contra, in dauna lui Ogararu. “Piturca are dreptate. Ogararu trebuie sa aiba rabdare, sa mai creasca. Ce daca joaca la Ajax, Contra e de mult timp la nationala si mai poate sa faca fata”.