Campioana data uitarii

Apogeul carierei a fost chiar inainte de Revolutie, in 1988 si 1989, ani in care a fost campioana nationala absoluta si campioana europeana. A participat de doua ori si la Cupa Europei, unde in 1986 a cucerit medalia de bronz, impreuna cu echipa. Un an mai tarziu, Edith reusea o performanta inca neegalata la noi in tara in acest moment: e singura romanca ce a executat un triplu salt si jumatate inapoi grupat, de la trambulina de 10 m. “Este o executie foarte grea si de aceea nu a mai fost facuta. Iti trebuie multa viteza, mobilitate si indemanare”, spune actuala antrenoare.
Tripla fractura de tibie si peroneu. In 1992 a renuntat la sportul de performanta. “Inainte de Â89, noi, sportivii de performanta, eram angajati, dar scosi din productie. Dupa revolutie insa n-am mai avut aceleasi facilitati. Trebuia sa mergem si la munca. Or, asa nu poti avea rezultate. Fara doua antrenamente pe zi nu ai ce face. Am renuntat”, spune Edith.
Pentru ca nu avea ce sa faca, s-a dus la Circ. “Am auzit ca Circul de Stat Globus angajeaza oameni si m-am dus. M-au angajat imediat, diferenta dintre sarituri in apa si acrobatiile de la circ nu e foarte mare. La circ e mai periculos. Fiind invatata cu invartitul in aer, n-am avut probleme”. A fost urmarita insa de un mare ghinion. “La un spectacol, la Calarasi, am facut patru salturi din leaganul rusesc. La aterizare, mi-am prins piciorul sub mine. M-am ales cu tripla fractura de tibie si peroneu. Doctorii nu erau siguri daca voi mai putea merge, dar eu ii intrebam mereu cand o sa pot sari din nou”, isi aminteste.
Ramasa fara bani in Tanzania. Edith spune ca nici una din cele doua pasiuni nu i-au adus bani. “Sariturile in apa reprezinta un sport pe care il faci mai mult din placere, pentru ca satisfactii financiare nu sunt. Nici cu circul nu a fost mai bine din punctul asta de vedere. Se castiga mai bine atunci cand ieseam la turnee internationale”. In cei patru ani petrecuti la circ, din 1992 pana in 1996, a avut sansa de a merge la doua turnee in strainatate. Acolo primea in jur de 30 $ pe zi: “Trebuia sa le trimiti caseta cu programul, si daca le placea, te chemau. Eu am fost o data in Germania si o data in Africa, in Tanzania”. Din ultima tara s-a intors cu o amintire care acum ii provoaca un zambet: “Am avut un impresar arab care dupa ce am ajuns acolo a fugit cu toti banii. Am ramas in Tanzania fara nimic. Nici macar nu aveai unde sa muncesti acolo. Singura meserie din care se faceau bani era cea de prostituata. Pana la urma, directorul nostru de la Bucuresti a platit toate bilete de avion si am reusit sa ne intoarcem”. Singurul regret pe care il are e ca nu a mers in Safari, cand a fost in Africa.
Sport de “nebuni”. Din 2000 e antrenoare la CSM Sibiu, unde are o grupa de copii. Cu opt dintre ei va participa, luna viitoare, la campionatele nationale: “E greu sa gasesti copiii potriviti. Pe langa faptul ca le trebuie unele calitati fizice, trebuie sa fie si putin sariti de pe fix, altfel nu au curajul sa se urce pe trambulina si sa sara”.

Urmărește-ne pe Google News