Ce viteze maxime se prind pe pârtia de sanie și de bob: „Adrenalină pură. Tragi frâna de mână, nu faci nimic! Am avut 27 de fracturi”

Liviu Cepoi, locul 4 la sanie alături de Ioan Apostol la JO 1992, spune că „cea mai rapidă pârtie este cea de la Sankt Moritz, din Elveția”, unde „ne-am dat cu 140-142 km/h”.

Întrebat dacă azi vitezele nu sunt mai mari ca acum 3 decenii, suceveanul afirmă: „Sunt cam tot pe acolo, chiar dacă materialele de concurs au devenit mai bune”.

Totul ține de pregătire. Te antrenezi, duci viteze mari, te dai puțin și nu ești antrenat, la revedere!

Cepoi descrie senzația unei coborâri la o asemenea viteză „ca și cum te-ai uita la o casetă video pe repede-înainte”.

„Dacă vei coborî cu frâna de mână trasă, nu vei realiza nimic, nu vei face performanță”, insistă Cepoi, care recunoaște că a căzut cu sania de multe ori: „Cred că am avut vreo 27 de fracturi”.

Într-adevăr, când m-am apucat de acest sport, prima senzație a fost de curiozitate și de frică. De la o pistă cu 6 viraje, la Vatra Dornei, am ajuns la Sinaia… Primul contact? Când am ajuns acolo, sub blocul de beton, mi-a vâjâit pe deasupra capului un bob…

În ceea ce privește bobul, Mihai Țentea, pilotului echipajelor de 2 și 4 persoane, a dezvăluit că pista cea mai rapidă din lume este în Wister, Canada.

„Eu acolo am avut 150 km/h la bobul de două persoane. La bobul de 4 persoane se poate ajunge până la 156 km/h”, a explicat sportivul român.

Senzațiile sunt extreme, este foarte multă adrenalină, foarte multă forță centrifugă în viraje.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE