MENIU CAUTĂ
23 Apr. 2011 08:00

Drama baschetbalistului Adrian Blidaru, „veteranul” de 26 de ani de la Asesoft Ploieşti: „Mama a murit de ciroză, apoi tata s-a spânzurat de supărare!”

Distribuie

Adrian Tudor e din Constanţa, unde a şi început să joace baschet. Playmaker-ul povesteşte: „După trei luni, am vrut să mă las, că făceam doar joc de glezne şi săritura în lungime! Şi nu prea mi-a plăcut, voiam mingea, să joc. M-am apucat, practic, pe la 10 ani, dar m-am mai lăsat o dată, pentru vreo juma’ de an, din cauză că eram prea mulţi copii, vreo 80, şi nu mi-a plăcut, până s-a făcut selecţia. Nu jucam pe un post anume, ci pe tot terenul. Apoi, opt copii de la şcoala mea au fost aleşi pentru Şcoala Sportivă. Atunci am câştigat campionatul naţional pe şcoli şi a început cariera mea”.
Când nu făcuse 13 ani, a simţit că e al nimănui: „Au trecut atâţia ani… Mama a avut ciroză la ficat, a dat în pancreatită, timp de cinci ani de zile a fost sub tratament, prin spitale, a avut operaţii, a fost destul de greu. A făcut o infecţie şi a murit, iar după şase luni, aproape un an, tata n-a mai rezistat şi s-a spânzurat. Şi de atunci am fost doar cu sora mea, care e mai mare decât mine”. Vorbeşte acum cu detaşare despre răni care nu se cicatrizează niciodată. Cum o putea? Doar el ştie!
La 14 ani, începuse să să joace în Divizia B, cu Constanţa, şi l-a remarcat Braşovul: „Braşovul a promovat, iar oamenii mi-au făcut o ofertă. Au venit la mine acasă, mi-au pus contractul pe masă. Eu nu aveam 18 ani şi nu puteam să semnez, dar am avut o discuţie cu tutorele, care era mătuşa mea, şi am ajuns la concluzia că este mai bine să mergem la Braşov, să încercăm…”.
După numai un sezon sub Tâmpa, a fost remarcat de Asesoft Ploieşti, unde a ajuns la 17 ani: „Am avut propuneri de primele patru clasate: Dinamo, Rompetrol, Piteşti şi Asesoft. A semnat, finalmente, cu prahovenii şi nu a avut ce să regrete. Chiar dacă multe sezoane a fost doar rezervă şi prindea minute puţine pe parchet. Din 2003 până azi, a cucerit şase titluri, şase cupe şi FIBA Europe Cup, în 2005.
S-a comentat mult pe seama faptului că s-a recăsătorit şi a preluat numele soţiei. „Sora mea e plecată în Qatar şi are alt nume, eu n-am pe nimeni, aşa că nu mă interesează. A fost dorinţa ei şi am acceptat”.
Cei care îl mai huiduie nu ştiu povestea lui de viaţă. Dar nu îi acuză: „Sunt arogant, probabil. De fapt, cred că par, pentru că nu sunt, ba chiar sunt băiat bun. Mi-aş dori ca aceia care mă apostrofează – şi e clar că nu mă cunosc deloc – să vină şi să-mi spună în faţă, să avem o discuţie despre baschet, viaţă sau orice temă vor ei. Pentru că eu am avut de toate în viaţă. Şi bune, şi rele, mi-au murit şi părinţii, am trecut prin de toate şi am ajuns unde am ajuns”.
Adrian Tudor, numărul 23 de la Asesoft, n-a fost niciodată în graţiile „specialiştilor” din tribuna salii Olimpia din Ploieşti. A avut „meciuri” grele cu viaţa, însă acum este fericit alături de Elena şi de fiul lor, Patrick.
Fără părinţi, i-a fost greu să meargă la colegiu în State

Blidaru mărturiseşte că fără să iabă părinţii lângă el, i-a fost greu să aleagă să meargă la colegiu, în SUA. Deşi a avut oferte: „Am avut propuneri de mai multe ori. Părinţii mei au murit, însă, când eu aveam 13 ani. Eram singur, n-aveam bani, şi mi-a fost frică să fac pasul acesta. Dar nu regret că n-am făcut-o, chiar dacă, dacă m-aş întoarce în timp, probabil că aş pleca, sau măcar aş încerca să văd ce se întâmplă.

Comentarii