Florin Prunea infrunta azi Comisia de Apel a Ligii Profesioniste. Viata e un teatru riscant, fotbalul nostru, rupt din ea, e de mult un spectacol dezgustator. Portarul Bacaului va sta fata-n fata cu profesorul Robi Urs. Dansul poate da gir obedientei unor insi fara coloana vertebrala, sifonand un destin, sau poate repune lucrurile in normal, aducand pudoarea si bunul simt la LPF. La nivel declarativ, ambii sunt calauziti de dorinta de a face bine. Mi-ar placea sa fiu in sala in momentul cand se vor privi in ochi. Parca-i vad: ageri, isteti si lucizi. Poate ca de fiecare atarna orgolii imense. Interese meschine. Influente nefaste. Aparent, intre ei e o prapastie. Unde e atata loc de omenie si de bun simt. Florin si cei ca el au adus bunastare unor duzini de indivizi care n-au simtit gustul sudorii, respiratia sacadata si durerea atroce. Habar n-au ce-s lacrimile neputintei, cand iti crapa oasele-n iarba. Nu stiu ce-i cu lacrimile bucuriei, cand canta imnul pentru tine. Profesorul Urs e pus sa faca dreptate. Dreptatea lui ar trebui sa fie dreptatea celor care stiu ce inseamna munca staruitoare, incapatanarea intelectuala, noptile lungi de nesomn la lumina lampii. Atunci cand iti fierb creierii si cand pleoapele cad de parca ar cantari inzecit. Seamana cumva Mitica Dragomir cu vreunul dintre ei?