Țara din Europa în care o cincime din angajați lucrează de acasă. Ce se întâmplă în România
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Șansele unui angajat de a lucra de acasă depind în mare măsură de țara în care locuiește. Datele Eurostat pentru 2025 arată diferențe uriașe între statele europene: în timp ce în Finlanda aproximativ unu din cinci salariați lucrează în mod obișnuit de la distanță, în România doar 1,3% dintre angajați fac acest lucru, potrivit Euronews. Astfel, finlandezii sunt de aproape 16 ori mai predispuși să muncească de acasă decât românii.
Cuprins:
- Finlanda și Irlanda conduc detașat clasamentul la munca de acasă
- Topul țărilor europene cu cei mai mulți angajați care lucrează de acasă
- România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană la munca de acasă
- De ce există diferențe atât de mari între state
- Cultura organizațională influențează munca la distanță
- Angajații economisesc timp
- Infrastructura digitală și legislația pot face diferența
Finlanda și Irlanda conduc detașat clasamentul la munca de acasă
Munca la distanță, accelerată în perioada pandemiei, a devenit o componentă permanentă a pieței muncii în multe state europene. Totuși, gradul de adoptare diferă considerabil în funcție de structura economiei, nivelul de digitalizare, cultura organizațională și legislația națională.
Potrivit Eurostat, Finlanda este lider european în ceea ce privește ponderea angajaților care lucrează în mod obișnuit de acasă. În 2025, 20,5% dintre persoanele ocupate cu vârste între 15 și 64 de ani desfășurau activitatea profesională de la domiciliu.
Pe locul al doilea se află Irlanda, cu 19,2%, în timp ce Belgia completează podiumul, cu 13,2%.
Eurostat definește „munca de obicei de acasă” drept desfășurarea activității productive de la domiciliu în cel puțin jumătate dintre zilele lucrate într-o perioadă de referință de patru săptămâni.
Topul țărilor europene cu cei mai mulți angajați care lucrează de acasă
Clasamentul pentru anul 2025 arată astfel:
- Finlanda - 20,5%
- Irlanda - 19,2%
- Belgia - 13,2%
- Germania - 13,0%
- Malta - 12,5%
- Suedia - 12,4%
- Estonia - 11,6%
- Țările de Jos - 11,3%
- Luxemburg - 11,2%
- Franța - 11,0%
- Austria - 10,8%
- Portugalia - 8,9%
Media Uniunii Europene este de 8,8%, ceea ce înseamnă că aproape unu din 11 angajați europeni lucrează, de regulă, de acasă.
În rândul marilor economii europene, Germania se remarcă printr-o rată ridicată de adopție a telemuncii, în timp ce Franța se situează peste media europeană, iar Spania, cu 7,9%, rămâne ușor sub aceasta.
Deși nu este inclusă în clasamentul Eurostat, Marea Britanie este lider în Europa la munca de acasă, arată alte clasamente. Angajații din Regatul Unit lucrează în medie 1,8 zile pe săptămână de acasă, în timp ce finlandezii au o medie de 1,7 zile lucrate de acasă.
România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană la munca de acasă
La capătul opus al clasamentului se află România, unde doar 1,3% dintre angajați lucrau de obicei de acasă în 2025.
Imediat deasupra României se află:
- Bulgaria - 1,4%
- Macedonia de Nord - 1,9%
- Grecia - 2,3%
- Italia - 2,7%
- Serbia - 3,6%
- Turcia - 3,7%
- Ungaria - 4,1%
- Cipru - 4,2%
- Croația - 4,7%
- Bosnia și Herțegovina - 4,9%
Datele evidențiază o divizare regională clară: munca la distanță este mult mai răspândită în nordul și nord-vestul Europei decât în estul și sud-estul continentului.
De ce există diferențe atât de mari între state
Cevat Giray Aksoy, director adjunct de cercetare la BERD, susține că diferențele sunt explicate în principal de structura economiilor naționale.
Țările în care există mai multe locuri de muncă în tehnologia informației, finanțe, servicii profesionale, cercetare sau administrație publică au o capacitate mai mare de a adopta munca la distanță.
În schimb, economiile bazate într-o măsură mai mare pe industrie, agricultură, construcții, turism, logistică sau comerț au mai puține ocupații compatibile cu telemunca.
„Acest lucru explică de ce economiile bazate mai mult pe servicii și cunoștințe tind să fie în vârf, în timp ce țările cu sectoare mai mari cu activități fizice tind să fie în partea de jos”, a declarat el pentru Euronews Business.
Cultura organizațională influențează munca la distanță
Specialistul BERD consideră că structura economiei nu este singurul factor care explică diferențele dintre țări.
„Țările în care munca este organizată în jurul unei autonomii și încrederi sporite tind să adopte mai mult munca la distanță, în timp ce țările cu norme mai stricte de supraveghere față în față și coordonare față în față tind să adopte mai puțin”, a spus Aksoy.
Acesta a atras atenția că nu este vorba despre o împărțire între piețe ale muncii moderne și tradiționale.
„Diferențele dintre țări nu ar trebui văzute ca o simplă clasificare a piețelor muncii «moderne» versus «tradiționale», ci ca rezultat al diferențelor în structura ocupațională, pregătirea digitală, cultura managerială, costurile de navetă și experiența pandemiei”, a spus Aksoy.
Angajații economisesc timp
Potrivit studiilor, lucrul de acasă aduce beneficii importante pentru salariați.
„Munca la distanță este valoroasă pentru angajați, deoarece economisește timp de navetă și oferă mai multă flexibilitate, în special pentru părinți și persoanele cu navete lungi”, a explicat Aksoy.
Cercetările arată că telemunca le permite angajaților să economisească, în medie, aproximativ 72 de minute pe zi, timp care este folosit ulterior pentru activități profesionale suplimentare sau pentru îngrijirea familiei.
Munca de acasă a fost studiată de cercetători timp de patru ani. Studiul arată faptul că lucratul de acasă crește semnificativ bunăstarea angajaților, fără a afecta coeziunea echipei. Angajații dorm mai mult, mănâncă mai bine și își gestionează mai eficient timpul, în timp ce performanța profesională rămâne stabilă.
În schimb, managerii privesc fenomenul cu multă reticență, invocând pierderea controlului și a culturii organizaționale și scăderea performanței.
Infrastructura digitală și legislația pot face diferența
Jorge Cabrita, director senior de cercetare la Eurofound, spune că accesul la internet de mare viteză reprezintă un element-cheie pentru dezvoltarea muncii la distanță.
În același timp, legislația poate încuraja adoptarea acestui mod de lucru.
„Legislația poate juca, de asemenea, un rol: mai multe state membre ale UE (inclusiv Franța, Irlanda și Olanda) oferă lucrătorilor dreptul de a solicita munca la distanță, ceea ce poate acționa ca un catalizator”, a declarat acesta.
