”Noul Belodedici”, aşa cum a fost numit de fani şi de specialişti, a explicat că perindarea antrenorilor pe banca ”roş-albaştrilor” nu reprezintă un şoc pentru el, după ce acelaşi lucru l-a trăit şi la fostul său club.
Libertatea: Cum trăiai mecirile dintre Steaua şi Dinamo în copilărie?
Florin Gardoş: Sunt stelist de mic şi nu zic ca alţii, aşa, doar de complezenţă. Am şi acum acasă, pe pereţi, postere cu echipa Stelei care a câştigat titlul cu numărul 23. Trăiam partidele cu Dinamo la intensitate maximă. Atunci când eram în şcoala generală sau la liceu, nu mă mai duceam la cursuri a doua zi dacă Steaua pierdea meciul cu Dinamo, pentru a nu fi tachinat de colegii dinamovişti. Ne certam mereu între noi, ca să stabilim care echipă e mai bună. Până acum am trăit totul doar din exterior. Acum, jucând la Steaua, e cu totul altceva. La televizor, cu o săptămână înainte de derby, se vorbeşte doar despre această partidă, dar simţi şi în vestiar că urmează să se întâmple ceva foarte important.
Nu ai negociat prea mult cu Victor Piţurcă…
Domnul Piţurcă nu a trebuit să depună mari eforturi să mă convingă să vin în Ghencea. Mi-a telefonat şi am rămas mut vreo 10 secunde, pentru că nu-mi venea să cred că e el. Mi-a zis că mă vrea în Ghencea, iar eu i-am răspuns să-mi spună când să vin, că mă sui în maşină. După patru zile eram în locul unde visam să ajung de când m-am apucat de fotbal.
Ai fost afectat de schimbările dese de antrenori de la Steaua?
La Chiajna, în doi ani am avut la fel de mulţi antrenori. Am fost pregătit de Liţă Dumitru, de Dumitru Bolborea, de Adrian Bumbescu, apoi din nou de Liţă Dumitru şi de Bumbescu. Glumind, pot spune că a fost o şcoală bună. La Steaua am fost afectaţi, pentru că atunci când începeau să se stabilizeze lucrurile, să fie puţină linişte, pleca din nou antrenorul. Am fost puţin daţi peste cap, dar trebuie să ne acomodăm pentru că nu avem ce să facem, suntem profesionişti.
Mulţi ţi-au comparat stilul de joc cu cel al lui Belodedici.
Ştiu, am fost comparat cu vreo şase jucători (râde). Unii au zis că semăn cu Belodedici, alţii cu Goian, cu Rădoi sau cu brazilianul Lucio. Trebuie să rămân cu picioarele pe pământ, pentru că mai am multe de învăţat.
Unde s-a pierdut calificarea la Campionatul European de tineret?
Probabil în primul meci, atunci când englezii au jucat mai bine şi au controlat jocul. Diferenţa în această dublă manşă a făcut-o cel de-al doilea gol de la Norwich. A fost o fază controversată cu multe devieri şi au avut mult noroc. Au trecut 12 ani de când tineretul nu se mai calificase la un turneu final. Am fost aproape de o performanţă extraordinară, istorică pentru noi, jucătorii, dar şi pentru fotbalul românesc.
Se spune că mulţi dintre voi aveţi potenţial să faceţi pasul la naţionala mare.
Da, sunt sigur că în perioada următoare vor fi cel puţin cinci jucători selecţionaţi. Contează foarte mult cum vom evolua, dacă vom juca la echipele de club, pentru a acumula experienţă. Pentru mine ar fi un nou vis devenit realitate, după transferul la Steaua, să fiu lângă Chivu şi lângă ceilalţi tricolori, să fac antrenamentul cu ei şi să jucăm împreună.