.
Libertatea: Cum ai ajuns să practici gimnastica?
Cristian Phong: La 4 ani eram tare neastâmpărat. Acesta e motivul pentru care părinţii au ţinut să mă dea la sport, pentru a-mi consuma energia. Aşa am ajuns la gimnastică. Eşti născut din mamă româncă şi tată vietnamez.
Ai moştenit ceva din rapiditatea reacţiilor specifice poporului asiatic?
Cred că da. Sunt foarte rapid în tot ceea ce fac, mai ales când e vorba de sport. Dar sunt de părere că antrenorii sunt în măsură să vă spună mai multe despre pregătirea mea.
Cu tatăl tău ţii legătura?
Da! Chiar dacă tata a rămas să trăiască în Germania, iar eu şi mama am venit în România, se interesează tot timpul de mine. Este fericit că am ajuns în lotul de seniori de gimnastică.
Când vei ajunge să participi la Mondiale, cum crezi că va fi concurenţa cu gimnaştii asiatici?
Pentru mine va fi un lucru plăcut şi inedit, în acelaşi timp. Abia aştept să concurez cu ei.
Acasă, preferi mâncarea românească sau pe cea vietnameză?
Mama găteşte foarte bine, aşa că mănânc doar româneşte. Sincer, produse vietnameze chiar nu am încercat, pentru că nu m-a atras vreodată bucătăria lor.
Îl admiră pe gimnastul Alexei Nemov
Ai vizitat Vietnamul?
Nu, dar mi-am propus ca într-una din scurtele vacanţe pe care le am să ajung acolo.
Colegii de echipă te strigă în vreun fel anume?
Datorită legăturii mele cu lumea asiatică, îmi spun “Chinezul”.
Ai vreun idol în gimnastică?
Îmi place mult Alexei Nemov. Mereu a fost un gimnast cu ţinută şi, totodată, foarte valoros