N-au stres, dupa umilinta

Filipescu e refacut
Fundasul Iulian Filipescu a facut ieri deplasarea la Budapesta, starea lui de sa-natate fiind acum, dupa spusele doctorului Pompiliu Popescu, in regula. Delegatia noastra a aterizat pe aeroportul Ferriheggiy din Budapesta la ora 12.10, dupa un zbor care a durat aproximativ 70 de minute. Dupa formalitatile vamale care au durat o jumatate de ora, „tricolorii” au tras la hotelul Aquinncum iar aseara, de la ora 18.30, au avut programata o sedinta de pregatire. Emeric Ienei mizeaza pe o prezenta mica a maghiarilor la meciul de maine.
Jurnal de Budapesta, ziua intai
Intr-o dimineata banala de luni, Budapesta se trezeste greu. E o zi cu soare, insa si motivele care te scot in strada nu mai conteaza nici pentru noi, nici pentru localnici, destul de blazati si suficient de putini ca sa incapa laolalta intr-un singur vagon de tramvai. Doar pe ici pe colo cate un afis cu trimiteri sexuale te mai tulbura prin modul explicit de prezentare grafica.
In rest, multi batrani, ceva tineri, ceva femei, dar foarte putini copii. Deh, asa se intampla cand sporul natural nu tine cont de nivelul de trai. Sau cand tine prea mult. Despre meci, absolut nimic. Lumea trece agale pe langa Nepstadion, aruncat la doi pasi de gara, dar nimeni nu mai ridica privirea, nici macar sa verifice daca dupa rusinea gruzina arena mai e tot acolo sau si-a luat talpasita. E o atmosfera pasnica, boema, oarecum de resemnare, iar fotbalul are partea lui de vina in creionarea acestui peisaj. Nu mai e incrancenarea de acum trei ani. Nu-ti mai inchipui adolescenti vopsiti in culorile razboiului si nici oameni simpli incruntandu-se la auzul traditionalelor, de acum, barza, viezure, manz.
E asa de frumoasa normalitatea asta, ca trecem si peste aparenta idee de aparenta si peste oboseala, dar si peste Dunare. O Dunare impecabila, ni-mic de zis, dar departe, foarte departe de poezia Cazanelor sau a Deltei de pe la noi. E cam la fel cu vorba aia invatata sub Grant: „Decat un gol urat mai bine o bara frumoasa”. Apropo, la intrarea in „jumatatea adversa”, vamesii maghiari ne-au aratat bucurosi – nevoie mare, trei degete. Pe ce lume traiesc, caci de-abia ne-am abtinut sa nu le aratam clasamentul.

Urmărește-ne pe Google News