Nascuti pentru Cupa Davis

Max avea atunci 17 ani, iar Vladimir doar 16, dar isi incepeau urcusul spre lumea buna a tenisului. Totul a culminat cu semifinala pierduta anul trecut in fata americanilor, o performanta care li se datoreaza in exclusivitate, ei evoluand in aproape toate meciurile sustinute de tara lor in aceasta intrecere. “Ne place sa jucam in Cupa Davis. Este un sentiment special, este singura posibilitate de a demonstra ca suntem belarusi. Nu ne intereseaza banii, ne intereseaza sa putem face ceva pentru tara noastra”, a explicat Mirnii de ce nu a refuzat niciodata convocarea in selectionata. La randul sau, Voltcikov, un jucator situat intre primii 150 in lume, dar cu performante mai mult intamplatoare in circuitul profesionist, a incercat sa ne explice secretul victoriilor rasunatoare obtinute in Cupa Davis. “Imi place foarte mult sa joc pentru tara mea. De fapt, pentru mine acesta este cel mai important lucru. Cand stiu ca toti compatriotii mei asteapta ca eu sa duc Belarusul cat mai departe in competitie, parca prind aripi. Astfel si jocul meu devine din ce in ce mai bun, iar rezultatele sunt pe masura. Niciodata atmosfera din Cupa Davis nu va semana cu cea din circuitul profesionist”, a incheiat Voltcikov, cel care anul trecut si-a calificat echipa in “sferturile” Grupei Mondiale, invingandu-l in meciul decisiv, la Minsk, cu 7-5, 6-2, 6-4, pe Mihail Iujnii, un jucator situat atunci intre primii 50 in lume. In afara faptului ca, practic, au pus impreuna bazele tenisului din Belarus, Max si Vladimir sunt si foarte buni prieteni. Ei au invatat tenisul impreuna si de multe ori si-au facut un program comun de pregatire. La inceputurile carierelor lor, Voltcikov era considerat starul, varsta - e cu un an mai mic decat “Bestia” - dar si rezultatele recomandandu-l drept o viitoare vedeta a circuitului profesionist. Usor-usor insa, “Vladiator” a inceput sa reduca motoarele, iar Max si-a depasit partenerul nu numai la castiguri (el a adunat din premii 5.275.903 $, fata de “doar” 1.256.000 $), dar si la performante. Anul acesta pare a fi de bun augur pentru gigantul de 1,95 m si 90 kg, nascut in Minsk. A disputat deja o finala, la Memphis si s-a oprit de alte doua ori in semifinale, la Sydney si Milano. “Jocul mi se imbunatateste pe zi ce trece, devin tot mai sigur pe mine si pe loviturile mele, iar fizic si psihic ma simt excelent. Sper ca intr-un an-doi sa ajung lider mondial”, a incheiat cel care regreta ca nu i-a prins jucand pe “doi dintre cei mai valorosi tenismeni ai tuturor timpurilor, Nastase si Tiriac”, dupa cum s-a confesat pentru Libertatea.