Nicoleta Grasu: „Fiul meu a pupat televizorul când am luat medalia!”

Libertatea: Cum au reacţionat ai tăi după acest succes?
Nicoleta Grasu: Ştefan, băiatul meu, mi-a dat telefon şi mi-a spus că după concurs a pupat televizorul de bucurie. Mi-au dat lacrimile când l-am auzit că a făcut acest gest. În tribune s-au aflat soţul şi cei trei fraţi ai mei, care sunt stabiliţi de opt ani în Spania. S-au bucurat enorm atunci când m-au văzut pe podium.

Ai ratat de puţin medalia de aur.
Asta este, nu mai pot face nimic acum. Adversara mea, croata Sandra Perkovici, a avut o ultimă aruncare foarte bună şi m-a depăşit. Oricum, eu sunt mulţumită şi cu medalia de argint.

Vrea să arunce discul peste Casa Poporului

Vei mai face sport de performanţă?
Evident că da. Cât mă simt în formă, voi continua să particip la cele mai importante competiţii. Vreau şi la JO 2012!

La un moment dat declarai că vrei să arunci discul peste Casa Poporului.
(rîde) Aşa am spus şi sunt dispusă să încerc în continuare. Depinde cine mă provoacă.

Amintiri de 11 septembrie

Nicoleta Grasu este născută pe 11 septembrie, zi în care s-au produs atentatele teroriste asupra Turnurilor Gemene din New York, cu aproape nouă ani în urmă. “Pe 11 septembrie 2001 am împlinit 30 de ani. Aveam o mulţime de invitaţi acasă. Vă daţi seama că nu a fost prea plăcut să vezi că toţi invitaţii tăi sunt conectaţi la alt eveniment”, ne-a declarat proaspăta vicecampioană europeană.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

”Mi-e greu să stau departe de copilul meu”

”Cel mai mare sacrificiu făcut pentru a reuşi în sportul de performanţă? Să stau departe de copilul meu. Înainte să devin mamă, parcă era mai uşor. Soţul meu, Costel, îmi este şi antrenor. Înainte de a fi căsătoriţi, eram colegi la lot. Dar după ce am născut, cel mai mare sacrificiu a fost de a nu fi întotdeauna aproape de copilul meu, fiindcă trebuia să merg la concursuri”, spune Nicoleta.

Fără viitor

Sportiva spune: ”Eu personal n-am văzut pe nimeni care să ducă mai departe ce am făcut eu. Probabil că nu sunt mulţi dispuşi să facă sacrificiile pe care le-am făcut, pentru că în sportul de performanţă nu reuşeşti fără să faci sacrificii”. Nicoleta subliniază: ”Este greu atunci când nu ai un loc de antrenament cu toate facilităţile, adică, pe lângă condiţiile de pregătire, să existe posibilităţi de cazare şi de masă. În Bucureşti este greu. Îţi ia mult timp să ajungi de acasă până la baza de antrenament. Traficul este cumplit. Dar să sperăm că în viitorul apropiat vom avea şi noi drumuri.

Micuţul Ştefan face atletism

”Îmi place să citesc, dar să mă şi ocup de treburile casei. Acum, cea mai mare plăcere a mea este să mă ocup de copilul meu, care a început şcoala şi vreau să fac într-aşa fel încât totul să i se pară uşor”, spune Nicoleta. Ştefan, băieţelul ei de aproape 7 ani, face atletism: ”Chiar dacă de multe ori, il luam la antrenamentele mele, m-a trădat şi nu face disc, ci atletism. Deocamdată e ca o joacă. În orice caz, pot să spun că şi el va rămâne în lumea sportului.

Foto: EPA

Urmărește-ne pe Google News