Privind din tribuna: un roman atipic

Fotbalul nostru obosit, promiscuu si agasat de rusinea ratarii calificarii la Mondiale, are ocazia sa stea in aceste zile cu capul sus. Motivul e Mutu, un subiect gras care anima un decor pauper, omul care are Italia la picioare si pe oamenii lui Juventus Torino la usa.
Adrian e un talent in stare pura. Dupa ce primele sale luni in Peninsula au semanat cu zbaterea unui delfin intr-un acvariu, Inter Milano l-a aruncat la Verona, unde pasa proasta s-a mentinut. Adaptarea parea imposibila in cel mai puternic campionat din lume. Pe teren era o umbra, in afara lui facea ravagii. Devenit client al restaurantelor de lux, personaj principal al rubricilor mondene, generos cu manelistii si pofticios precum un Don Juan, Mutu era deliciul presei de bulevard. Publicul larg, flamand de barfa, incepuse sa-l ostracizeze. Era fluierat la fiecare aparitie sub tricolor.
S-a insurat cu Alexandra, o frumusete rapitoare, iar mariajul i-a facut bine. Fara sa-l tina sub papuc, blonda l-a transformat intr-un familist echilibrat. Iata o dovada ca bancurile in voga despre femeile cu parul auriu nu au mereu corespondent in realitate.
A aparut si antrenorul Veronei, Alberto Malesani, omul sub bagheta caruia tanarul poticnit si nearticulat a devenit cea mai scumpa marfa din galantarul echipei. Acesta a realizat ca avea in fata un baiat trupes, instruit si agil, dar neslefuit, caruia ii era necesar sa i se motiveze cu precadere orgoliul si aspiratiile. Chestie importanta, italianul a stiut sa-i inabuse, decent, revendicarile.
Ce a iesit, se vede de la o mie de leghe. Priviti-l acum pe fotbalistul profesionist Adrian Mutu: ochii lui iscoditori nu stiu ce e mila, are fuleul unei feline, e mistuit de ambitie. Pitesteanul a devenit un roman atipic: nu-si insala meseria, se trezeste dimineata si adoarme seara cu dorul de ea.

Urmărește-ne pe Google News