SPANIA. Armada invincibilă de 37 de meciuri, care a primit un singur gol. O echipă în care talentul este în slujba colectivului

„Trebuie să-ți alegi cu înțelepciune tovarășii de drum, n-am avut niciodată vreo problemă, băieții au dat dovadă de atitudine față de muncă”. În spatele acestor cuvinte se află alegerile sale – alcătuirea lotului care a stârnit câteva nemulțumiri, prea mulți jucători de bandă, prea puțini atacanți și îndoiala legată de Oyarzabal, care s-a dovedit însă decisiv – și apoi alegerile tactice din ultimele 35 de zile.

Rezultatele s-au văzut în semifinala în care Franța pleca favorită. Spania a câștigat 56% din dueluri, 68% din cele aeriene, cu o posesie a mingii de 51%. Control total al jocului, atât de mult încât abia în minutul 81 s-a văzut o paradă a lui Unai Simon. „Când jucăm astfel ca echipă, suntem de neînvins”, au fost cuvintele selecționerului.

Rodri, Olmo și alegerile câștigătoare ale lui De La Fuente

De La Fuente a construit o mașinărie bine unsă care, cu excepția primului meci dezastruos și ghinionist împotriva Capului Verde, a aliniat pe teren același sistem, un 4-2-3-1 mobil, și aproape întotdeauna cu aceiași jucători: Fabian Ruiz și-a mărit timpul de joc în detrimentul lui Pedri, iar Gavi și Torres au ajuns sistematic pe bancă, Merino a devenit talismanul celor două goluri marcate pe
finalul meciurilor.

Există cel puțin trei elemente-cheie care explică evoluția Spaniei și care și-au găsit expresia maximă în meciul împotriva „Albastrilor”.

Primul este ascensiunea lui Rodri. Fostul câștigător al Balonului de Aur părea estompat, dar a confirmat predicția făcută de Pep Guardiola: „Veți vedea, va fi la maxim la Cupa Mondială”. Rodri organizează jocul, aduce forță fizică și întrerupe ritmul adversarilor. „Este jucătorul ideal pentru stilul nostru de joc”, a comentat De La Fuente.

Al doilea este rolul lui Dani Olmo: jucătorul de la Barcelona a fost scânteia Spaniei în faza eliminatorie, când a fost aliniat între mijlocul terenului și atac. O poziție departe de a fi statică sau de „fantezist” care stă departe de poartă. Olmo este primul care asigură densitatea la mijlocul terenului, iar în faza ofensivă este adesea cel mai avansat jucător. Să ne amintim de pasa excelentă pentru golul lui Porro, care a dus scorul la 2-0, și, dimpotrivă, de mingea smulsă lui Mbappé în prima repriză, după o sprint de 20 de metri.

În cele din urmă, există o chestiune mai „filozofică”. Spania gestionează faza defensivă la mijlocul terenului. Tocmai acolo, prin densitatea pe care o creează, cu Olmo și extremele Cucurella și Porro,
blochează din fașă avansările adversarilor. Nu este o abordare specifică doar echipei naționale de seniori: „Facem asta și la nivel de juniori”, a explicat selecționerul, care a parcurs toate etapele în
echipele de tineret spaniole.

Soliditatea defensivă și o statistică interesantă

De aici provine o parte din explicația solidității defensive, cu un singur gol primit în șapte meciuri. Cel mai interesant dat este cuprins într-un studiu publicat de FIFA. La Roja conduce clasamentul
la „ocazii acordate”: doar 0,3.

Pe locul al doilea se află Argentina, cu 0,56. În cadrul echipei spaniole, unii jucători au găsit condițiile necesare pentru performanțe superioare mediei sezonului: Pedro Porro, de exemplu, a avut un an dificil la Tottenham; Laporte, după doi ani petrecuți în Arabia Saudită, s-a întors la Bilbao; Cubarsi, la 19 ani, se poate lăuda că i-a oprit pe Ronaldo și pe Mbappé.

În această echipă de nivel înalt, tânărul de 19 ani Lamine Yamal își poate permite chiar să joace un Campionat Mondial obișnuit. America încă nu l-a descoperit. Vom vedea în această seară dacă se va schimba ceva.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE