„Alergam cu spatele, am vrut să mă răsucesc, mi-a rămas piciorul pe podea şi a făcut «poc»! S-a rupt ligamentul”. O clipă de neatenţie, în luna martie, la un prim antrenament cu naţionala, la Oradea, după care Ştefan Laufceac încă pătimeşte.
Colegii de la Steaua sunt numai zâmbete. Au pus cap la cap două victorii în Liga Campionilor, 28-26 cu slovenii de la Cimos Koper şi 34-32 în weekend-ul trecut, contra ruşilor de la Cehovski Medvedi. Ştefan trăieşte alături de ei bucuria, dar un gând nu-i dă pace. Mâine, iar îl aşteaptă şedinţa de recuperare. Va fi din nou singur, în sală, la piscină, pe pista de alergare. După mai bine de şase luni de la accidentul ce l-a obligat să se opereze la ligamentele încrucişate ale genunchiului stâng, Laufceac (34 de ani) e încă în convalescenţă. „M-am plictisit de atâta stat. Vreau să joc. E greu, într-un sport de echipă, să vii aici zi de zi, singur. E rutină multă”, se plânge handbalistul, la capătul unei şedinţe de refacere de peste trei ore, la clubul bucureştean IDM.
Trage pentru Mondiale
Voinţa de oţel şi seriozitatea îi dau dreptul lui Laufceac să spere că va scăpa în curând de chin. „Nu mi s-a umflat genunchiul. Mai am nişte mici dureri, dar cred că sunt normale. Sunt în grafic, cum ar veni. Teoretic, peste câteva zile, intru în sală. Apoi, urmează două săptămâni de antrenamente specifice, dar fără minge. După aceea, alte două-trei şi ar trebui să fiu apt de joc”. Eforturi supraomeneşti, dar merită. Campionatul Mondial din Croaţia (16 ianuarie – 1 februarie) reprezintă o mare provocare.
„N-am fost la nici un turneu final de campionat european sau mondial până acum. Mi-ar plăcea să prind echipa, dar va fi în funcţie de evoluţia stării mele fizice. Acolo solicitarea ar fi mare: m-ar aştepta câte un meci în fiecare zi”.
A dat bani din buzunar pentru intervenţie
Prin regulament, Federaţia Română de Handbal se obligă să le achite jucătorilor cheltuielile aferente intervenţiilor chirurgicale, însă forul prezidat de Cristian Gaţu nu a procedat aşa în cazul lui Laufceac. Chiar dacă s-a accidentat la echipa naţională, portarul a băgat mâna în buzunar pentru a strânge întreaga sumă necesară operaţiei. „Asigurarea nu mi-a acoperit toată cheltuiala cu operaţia. E o neregulă la federaţie şi încă aştept nişte semnale din partea lor”, a spus Laufceac.
De 17 ani, înger păzitor
Ştefan Laufceac s-a născut la Sibiu, în 1974, şi a debutat la numai 17 ani în poarta primei reprezentative, al cărei tricou l-a îmbrăcat de 147 de ori. De ardeleanul de 1,98 m şi 96 kg se leagă succesele Stelei din a doua parte a anilor ’90 şi începutul anilor 2000: cinci titluri de campion (1994, 1996, 2000, 2001 şi 2008) şi cinci Cupe ale României (1997, 2000, 2001, 2007, 2008). De-a lungul carierei, Laufceac a mai jucat pentru CSŞ Sibiu, dar şi în Spania, la Algeciras Balonmano şi Club Balonmano Malagueta. Este considerat cel mai valoros portar din România, după retragerea lui Alexandru Buligan.
Chiar şi fără Laufceac, Steaua a ajuns spaima Europei
«Este şi victoria lui!»
Ce se petrece în curtea handbaliştilor de la Steaua este un paradox: campioana a ajuns o echipă de pluton în întrecerea internă, dar uimeşte în Liga Campionilor.
Isprava din weekend-ul trecut, 34-32 contra campioanei ultimelor şapte ediţii din Rusia, Cehovski Medvedi, le permite elevilor lui Nicolae Munteanu să viseze cu ochii deschişi la calificare. „În momentul în care baţi fără drept de apel o fostă câştigătoare a Cupei Cupelor, o adevărată naţională a Rusiei, îţi dai seama de potenţialul pe care îl ai ca echipă. Am jucat senzaţional, nu exagerez cu nimic. Pe de altă parte, e un rezultat care obligă”, a comentat preşedintele secţiei de handbal a clubului, Ştefan Birtalan. Oficialul stelist spune că un merit îl are şi „tizul” Ştefan Laufceac: „Este şi victoria lui. Prin realizările din sezonul trecut, l-a motivat şi pe Ivezici (n.r. – titularul postului în victoriile din Ligă). Este un handbalist de mare valoare. De-abia îl aşteptăm înapoi”.