Dincolo de cei patru ani de pregătire draconică, dincolo de zecile de mii de ore de repetiţii, dincolo de pretenţii şi de aşteptări, în spatele unei medalii olimpice, mai ales a uneia de aur, se ascunde o personalitate, un caracter, un om. Sandra Izbaşa, pentru că în aceste rânduri e vorba despre povestea aurului cucerit de ea la sărituri, s-a antrenat probabil la fel de bine ca şi rivalele sale din SUA sau din Rusia, sportive cu care a împărţit podiumul. Rusoaica a zbârcit o săritură, americanca a aterizat în fund, iar Sandra a luat aurul.
Diferenţa dintre orgolioasele gimnaste s-a făcut graţie stăpânirii de sine, a controlului psihic desăvârşit, a acurateţei exerciţiului, a eleganţei, a unei sume de calităţi pe care, în finala la sărituri, n-am regăsit- o decât la frumoasa Sandra. Privirea ei fixă cu care a îmblânzit aparatul, zborul desăvârşit, tălpile drepte care au mângâiat salteaua şi descătuşarea după afişarea rezultatului sunt reperele unei medalii. A celei mai strălucitoare.
“Mi-era frică de sărituri, pentru că mă accidentasem în urmă cu doi ani. Domnul Bellu m-a convins să fac acest aparat la Olimpiadă. Este meritul dânsului, pentru că, recunosc, a ieşit destul de bine”, a comentat, modestă, Izbaşa. Sandra, îţi mulţumim pentru povestea medaliei tale de aur. Acum, e şi a noastră.
Foto: Gazeta Sporturilor
Vezi rezultate exit poll alegeri parlamentare 2024 și urmărește rezultatele alegerilor pentru Parlamentul României!