În urmă cu şase ani, Purdea să plece din ţară. De ce? ”Am ajuns la concluzia că la o anumita vârstă în România eşti considerat expirat, astfel că am luat hotărârea să plec. A fost o decizie grea, pentru că eu eram obişnuit cu o viaţă trăită doar în jurul fotbalului. Mi-am spus atunci că a sosit momentul să încep o nouă viaţă. Nu m-am mai uitat înapoi când am plecat în Anglia şi nu regret alegerea făcută. Până să plec în Anglia am avut multe momente în care mi-a fost greu, mai ales după ce m-am lăsat de fotbal şi după ce nu mi-am găsit angajament ca antrenor. Ultima echipă la care am antrenat a fost în urmă cu şase ani, Caraimanul Buşteni, unde eram şi directorul şcolii de fotbal. Am ales să plec, pentru că nu îmi găseam locul în fotbalul românesc. Eu sunt un tip mai dificil, nu-mi place să se bage cineva peste mine, să-mi spună ce să fac…“ , povesteşte fostul jucător al Braşovului.
A spălat vase şi apoi a lucrat ca bucătar!
Începutul aventurii în Anglia nu a fost uşor. Ba din contră. ”La început mi-a fost foarte greu. Am început ca spălător de vase la un restaurant de lux, într-un orăşel de lîngă Londra, unde veneau multe celebrităţi. Nu îmi este ruşine cu acest lucru. După şase luni de zile, Paolo, patronul restaurantului, un italian mare iubitor de fotbal, mi-a spus «Dorele, locul tău nu e aici să speli vase». Şi aşa am ajuns bucătar! Am început să gătesc, iar clienţii apreciau mâncarea gătită de mine. Acolo l-am cunoscut pe Graeme Le Soux, fostul fundaş stînga de la Chelsea, care a fost coleg cu Dan Petrescu. Paolo m-a recomandat, am discutat cu el şi pot spune că a fost foarte amabil. Ulterior, după orele de program de la restaurant, am antrenat şi câteva grupe de copii şi aşa am rămas în circuitul fotbalului. Fotbalul rămâne pasiunea mea“, spune Purdea.
Visul american
Deşi îşi clădise o viaţă în Anglia, Purdea vroia mai mult. ”America? Am avut noroc. De obicei, norocul îl au cei care urmăresc un scop în viaţă, iar visul meu, de mic copil, a fost să ajung în America. Aveam o stabilitate financiară, dar vroiam mai mult. Eu am mai fost ca turist în America de câteva ori şi mi-a plăcut. Cînd am câştigat «loteria vizelor», nu mi-a venit să cred. Impactul cu America a fost destul de dur. Dacă înainte ca turist totul era perfect, acum am conştientizat că trebuie să iau din nou totul de la zero. Şansa mea a fost că am întâlnit un român care m-a angajat la firma lui ca electrician. Locuiesc în Orange, California, iar în timpul liber antrenez o grupă de copii. Din punct de vedere financiar, americanii plătesc mai bine ca în Anglia aceste lecţii de fotbal. Acum, ţelul meu este să antrenez la colegii, unde ai parte de condiţii extraordinare şi eşti tratat foarte bine. Am un prieten care antrenează la colegii. De aceea am venit în ţară, pentru că trebuia să-mi reînnoiesc Licenţa A“, a spus antrenorul braşovean.
”Dacă am noroc și câștig la loterie, preiau FC Brașov”
Evident, Purdea nu putea evita subiectul FC Braşov. ”Urmăresc prin intermediul presei şi a reţelelor de socializare tot ce se întâmplă la FC Braşov. E dureros! Nu credeam vreodată ca Braşovul să ajungă în această situaţie disperată, aşa cum este acum. Tot timpul am sperat că se vor găsi soluţii. Nu înţeleg de ce autorităţile locale nu se implică. FC Braşov a ajuns în această situaţie din cauză că oamenii care au intrat în fotbal şi care nu se pricep la acest fenomen şi-au văzut doar interesul lor. Niciodată patronul nu a fost interesat de fotbal, de a atrage oamenii la stadion, de a crea condiţii de performanţă. Pentru patron, fotbalul a fost doar o simplă jucărie. Fotbalul fără spectatori e groaznic şi am văzut că la multe meciuri au fost doar cîteva sute de spectatori. Apoi, jucătorii şi antrenorii trebuie plătiţi, nu umiliţi. Am înţeles că la FC Braşov sunt datorii uriaşe, astfel că e greu de crezut că acestea vor fi plătite de cineva. Dacă voi câştiga la loterie în California, 100% voi prelua clubul. Acum e momentul zero la FC Braşov. Bine ar fi să vină cineva. Dacă voi reveni în România? Sincer, nu. Sunt legat de Braşov, de ţară, dar nu se poate. Ultima echipă pe care am antrenat-o în zona Braşovului a fost FC Ghimbav. Şi acum am de luat bani de acolo. Nu-i voi mai recupera niciodată, astfel că i-am trecut la pierderi. În România, ca jucător sau antrenor nu primeşti salariul cu lunile, în Anglia şi SUA nu există aşa ceva“, a spus Dorel Purdea.
Joacă şi antrenează la FC România
Şi în America, timpul liber, Dorel Purdea şi-l ocupă tot cu fotbalul. ”Sâmbăta şi duminica joc la o echipă formată doar din români, într-un campionat de amatori, unde întâlnim echipe de alte naţionalităţi, cum ar fi Argentina, Peru, Grecia, Mexic… Noi ne plătim arbitrii, echipamentul, terenul. Acum, băieţii m-au rugat să-i şi antrenez şi o fac cu mare plăcere. Pentru mine este o provocare. Sîmbătă avem meciuri la categoria peste 35 de ani, iar duminica la peste 50 de ani. Echipa se numeşte FC România, club format acum 20 de ani, şi jucăm toate meciurile în tricouri roşu, galben şi albastru. Suntem ca o familie“, povesteşte fostul fotbalist şi antrenor braşovean.