„Urmez cuvantul lui Iehova”

„Am inceput in 1991, pe vremea cand jucam in Olanda, la Feyenoord Rotterdam. Nu stiam cine sunt Martorii lui Iehova. Intr-o zi, la usa mea a sosit cineva care m-a intrebat daca sunt interesat de un studiu al Bibliei. Eram deja casatorit, am vorbit cu sotia si am dat curs invitatiei mai mult din curiozitate”. Cei doi tineri au gasit si timpul necesar: „Nu era mare lucru, doar o jumatate de ora pe saptamana. Oricum am fi luat-o, n-aveam decat de castigat din aceste discutii”. Asa au tinut-o un an. Perioada in care si-au pus intrebari, la care au incercat sa gaseasca raspunsuri. „Unele le-am aflat imediat, altele treptat, pe masura ce studiam Sfanta Scriptura. Dilemele erau rezolvate sambata, la amiaza, de Martorii care ne vizitau acasa”. Nici prea devreme, dar nici foarte tarziu, fiecare in parte a decis sa faca pasul cel mare, sa devina Martor. „Alegerea a fost personala, bine cantarita”, marturiseste Nelutu. „N-a fost ceva impus sau emotional. Constiinta instruita biblic a devenit sensibila, ea m-a facut sa hotarasc. Nu te poate constrange nimeni sa urmezi cuvantul lui Dumnezeu. Nici eu, nici sotia n-am incercat asa ceva cu cei doi copii ai nostri. Tudor (13 ani) si Anita (12 ani) vor face asta doar daca vor dori”. Sabau vorbeste calm, dar hotarat. Isi dozeaza natural nadejdile, cuvintele vin unul dupa altul, ca intr-o avalansa controlata. Arunc intrebarea legata de presupuse restrictii. „Nu exista asa ceva”, vine replica. „Exista doar prejudecatile celor superficiali. Nu suntem fanatici si nici sectanti, asa cum lasa unii sa se inteleaga: mancam ce dorim – mai putin sange -, punem mare pret pe valorile familiale, nu fumam si nu consumam alcool in exces. Noi depunem eforturi pentru a respecta ceea ce spune Creatorul nostru. El ne iubeste, nu ne ia din fericire”. Fotbalistul simte ca are responsabilitati fata de acest crez: „Fac ceea ce doresc, e ceva placut. Merg la lacasul de cult cat pot de mult, exista un loc care se numeste Sala Regatului, unde ma intalnesc cu semenii mei. Tot ce au realizat Martorii s-a facut din donatii: fiecare ofera cat vrea”. La cateva zile dupa ce am stat de vorba prima data, ne-am dat intalnire la sediul central (se numeste Betel, inseamna „Casa lui Dumnezeu”) din Bucuresti. Apoi, la inca vreo trei saptamani, am fost impreuna la un congres special, de o zi. Tema, interesanta: „Sa fim bogati in lucrari excelente”. Atmosfera, mai mult decat decenta: curatenie, umor, seriozitate, atentie, limbaj civilizat. Discutii libere, interviuri cu „enoriasi”, schimb de experiente in predicare. Din cand in cand, cantece. Nimeni nu mi-a facut vreun „avans”, desi eram considerat un oaspete important. E adevarat, am primit cateva reviste de specialitate. Este Sabau pe calea cea buna? El zice ca da! „Prin ziare sunt de mult supranumit Martorul. M-am obisnuit, desi ma deranjeaza, pentru ca e folosit uneori in mod ironic. Mi-am schimbat complet personalitatea, ma modelez mereu, am progresat pe toate planurile, ma stapanesc mai bine. N-o sa ajung la perfectiune, dar nu incetez sa o caut. Mai mult decat orice, cred in spusele lui Dumnezeu: „Veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi””.

Urmărește-ne pe Google News