La 35 de ani, nemtoaica Diana Sartor a concurat in proba de skeleton de la Torino. Pana aici, nici o stire. O “babuta” se da pe pista de gheata lipita cu burta pe un obiect care nu seamana nici cu sania, nici cu bobul. Ei bine, sportiva era gravida in luna a cincea si a concurat in ciuda interdictiilor medicilor!
Diana, campioana mondiala si europeana acum doi ani, era a doua dupa prima mansa. Steffen, prietenul ei, avea temperatura in tribuna si traia totul la intensitate maxima. Nici el nu prea fusese de acord cu “nebunia” Dianei. Sa concurezi insarcinata in cinci luni, intr-un sport in care stai pe abdomen si in care se pot atinge si viteze de 140 km pe ora!
Sartor a terminat insa, pana la urma, doar pe pozitia a patra, la o suflare de podium. “Acum, gata, voi fi mamica adevarata. Abandonez nitel… Regret ca nu am luat o medalie. Am fost atat de aproape de bronz!”, a spus la final Diana, care e patroana unei pensiuni in oraselul de munte Bärenfels.
Ce e skeletonul? Comparativ cu probele de sanie, la skeleton sportivii iau o pozitie cu fata in jos, miscarile corpului si cele cu varfurile bocancilor ajutand la ghidarea pe partie. Pista de coborare este aceeasi ca la bob sau sanie. Pentru pregatirea startului, sportivii au maximum 30 de secunde, iar dupa portiunea de impingere, competitorii se intind pe sanie. Primele competitii de skeleton s-au desfasurat la sfarsitul secolului al XIX-lea, pe partiile de la St. Moritz (Elvetia). Invingatorul era rasplatit cu o sticla de sampanie! In 1887, a fost executata prima coborare in pozitia intins cu fata in jos. Numele de “skeleton” a fost inventat de englezul Child, in 1882. In 1928, la St. Moritz, skeletonul a devenit sport olimpic de iarna.