Ameţiţi de mirajul spaniol care li s-a arătat, mii de români au lăsat totul baltă în bătături şi au pornit- o în pribegie, în necunoscut. O vreme, viaţa de împrumut le-a transformat visele în realitate, însă totul s-a năruit pentru ei atunci când criza financiară a muşcat necruţător şi din Spania. Sute de şomeri români ajunşi pe buza prăpastiei, disperaţi că nu mai au ce să pună pe mese, îngroaşă rândurile cozilor sărăciei pentru a primi ajutoare.
Zugravi sau electricieni, mecanici sau tâmplari, şoferi sau cameriste, barmani sau bone, pe toţi îi uneşte aceeaşi dramă. Sărăcia. Toţi aceia cărora soarta le-a jucat o festă, aici, în Spania, şi i-a aruncat în cel mai negru coşmar al lor îşi dau întâlnire, resemnaţi, în fiecare lună, la uşa Asociaţiei Române din Castellon.
Trebuie să arate că sunt şomeri
Cu sacoşe strânse în pumni sau “agăţaţi” de cărucioare încăpătoare, precum în timpurile pe care, probabil, unii dintre ei le-au trăit în regimul comunist de acasă, şomerii români stau disciplinaţi, încolonaţi la “coada sărăciei” ce se lăţeşte pe trotuarul îngust, pavat cu marmură roşie, al arterei centrale Avenida del Mar. Un bebeluş îşi strigă cu personalitate oful din căruţul pe care mama lui îl leagănă plictisită cu o mână, în timp ce se înscrie pe o listă de aşteptare.
Câţiva bătrâni suspicioşi şi vigilenţi stau cu ochii pe toată lumea ca nu cumva cineva să-şi primească porţia fără să treacă prin supliciul de a sta la coadă. “Faceţi linişte, să nu se bage nimeni în faţă!”, spun ei cu o vădită experienţă a aşteptărilor în faţa galantarelor de odinioară.
Cu acte care să arate că nu au serviciu, şomerii români, ajunşi imaginea tristă a disperării, a speranţei ucise – care au fost fie alungaţi din casele spaniolilor unde făceau curat sau îngrijeau de copiii acestora, fie au fost concediaţi de patroni ajunşi la fundul sacului – sunt nevoiţi să îndure umilinţa de a sta, practic, cu mâna întinsă pentru a primi ajutoarele care să le dea puterea să mai spere, să nu renunţe şi să poată privi măcar spre ziua de mâine.
Oamenii cer ajutor
“E o perioadă foarte grea pentru românii din Spania. Îi înţelegem şi încercăm să îi ajutăm cu ce se poate. Nu e mult, dar e ceva… Cei care au rămas fără serviciu şi nu vor sau nu pot să se întoarcă acasă trebuie ajutaţi până se vor pune pe picioare.
Cei care fac dovada că nu au nici un venit primesc de la Asociaţia Română din Castellon un pachet, în funcţie de numărul de persoane din familie, cu alimente de bază: ulei, zahăr, făină, lapte, brânză, măsline, pâine. Sute de oameni vin să ne ceară ajutorul…”, îmi spune deputatul William Brânză, reprezentantul românilor în ţările din Europa.
fotografii: Cristian Burcioiu