Adevăratul butoi cu pulbere al României. Un sociolog avertizează cum se poate compensa pensionarea „decrețeilor”

„Marea generație a «decrețeilor» ajunge la vârsta de pensionare și realitatea actuală de 1,4 pensionari susținuți de o persoană activă va ajunge la un aproape 4 pensionari susținuți de o persoană activă. O astfel de realitate e imposibil de susținut cu ceea ce avem intern în acest moment” este una dintre ideile recent susținute de sociologul Gelu Duminică.

„Decrețeii” alcătuiesc cea mai numeroasă generație din istoria României. Definirea „decrețeilor” nu este simplă. Unii specialiști includ aici copiii născuți între 1967 și 1972, alții doar pe cei din 1967-1969. Indiferent de raza circumscrierii, ei sunt însă extrem de numeroși, după ce în 1967, numărul nașterilor s-a dublat față de anul anterior. Între 1967 și 1972 s-au născut două milioane de copii. Apropierea acestei generații de pensie ridică o problemă sistemică. 

L-am rugat pe sociologul Gelu Duminică să spună care este, după opinia lui, soluția.  

„De la repatrierea diasporei la redesenarea hărții administrative a țării”

„Dacă ar fi să dau un răspuns doar în câteva puncte și pe scurt, acesta ar suna astfel:

1. Politici de dezvoltare echitabile. Clivajele între regiuni sunt imense și trebuie să fie adresate de urgență. Diferențele de dezvoltare rural-urban trebuie să-și găsească răspuns în politici de coeziune solide. Bani (europeni) sunt, însă ne trebuie și o clasă politică dedicată.
2.  Investiții majore în diversitate și politici din zona de echitate și incluziune. Ca să reziste, România e condamnată să atragă forță de muncă străină. Fără investiții în această zonă, efectele adverse ale migrației vor genera instabilitate politică și o creștere a extremismului. 
3. Investiții majore în educație incluzivă de calitate. Și asta trebuie să devină realitate și pentru un copil de 6 luni, și pentru un student de 20 de ani. E nevoie de creșe, grădinițe, școli, licee și universități care să ajute copilul să ajungă la maximumul său de potențial. Asta vine la pachet cu reforma curriculară, formarea cadrelor didactice, calitate în învățământul terțiar etc.
4. Politici reale de susținere a familiilor, cu un accent deosebit pe susținerea tinerelor mame. Aici se pot gândi facilități fiscale de la al doilea copil în sus, creșe de proximitate, programe de susținere a vârstnicilor să devină activi în zona de acompaniere a copiilor în educație timpurie etc. Totul, dublat de politici puternice de nondiscriminare. 
5. Redesenarea administrativă a României. Poate de aici trebuie început. Nu ai cum să dezvolți coerent o țară fărâmițată în 3.200 de unități administrativ-teritoriale și nici să pui bazele unui sistem coerent fără să schimbi harta administrativă a țării.

Sigur, asta înseamnă mai puțini primari, consilieri locali și angajați în administrație și, mai ales, o diminuare a forței celor «care împart» funcții. Viitorul țării depinde 100% de asta.

6. Sunt două mari zone unde trebuie investit cu precădere, pentru simplul motiv că acolo avem, încă, un plus demografic: mediul rural și comunitățile cu romi. Din păcate, fix în aceste zone nu s-a investit coerent în ultimii 30 de ani.
7. Politici care să sprijine repatrierea diasporei. 

Parte din diaspora românească s-ar întoarce, dacă ar putea să aibă o viață comparabilă cu ceea ce au ei acum, acolo pe unde sunt. Mulți dintre ei și-au construit case acasă și speră să se revină cât mai repede.

Vor însă să vină într-o țară care le oferă liniște (economică și politică) și putința de a visa la mai bine. Ar trebui să ne uităm la ce a făcut Irlanda și să învățăm”.

Citește și: Sociologul Gelu Duminică, despre un subiect delicat, oglindit de recensământul romilor: Dacă termenul „țigan” era tolerat, s-ar fi declarat mai mulți romi? Dar care ar fi fost prețul?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro