Alan Greenspan a murit la 100 de ani. Cel mai important bancher, de la Nixon la criza din 2008
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Alan Greenspan, fostul președinte al Rezervei Federale a SUA, considerat cel mai influent bancher central al vremurilor moderne, a murit pe 22 iunie, la vârsta de 100 de ani, din cauza complicațiilor provocate de boala Parkinson, potrivit unui anunț făcut de soția sa, Andrea Mitchell.
Cuprins:
Liderul FED timp de 18 ani, numit de patru președinți americani
Alan Greenspan a fost liderul Rezervei Federale timp de 18 ani, din 1987 până în 2006, și a fost numit de patru președinți americani în cinci mandate consecutive.
De-a lungul carierei sale, Greenspan a devenit o figură iconică a economiei globale, fiind adesea supranumit „Maestrul”, titlu inspirat de cartea lui Bob Woodward din 2000.
Sub conducerea sa, economia americană a traversat o perioadă de stabilitate economică rară, cunoscută sub numele de „Marea Moderație”.
Rata șomajului medie în timpul mandatului său a fost de 5,5%, comparativ cu 6,4% în cele două decenii anterioare, iar inflația s-a menținut la niveluri scăzute. Totuși, deciziile lui Greenspan au fost privite cu ambivalență, având impact atât pozitiv, cât și negativ asupra economiei SUA.
Contribuții și controverse
De-a lungul carierei sale, Greenspan a navigat prin mai multe momente dificile, precum prăbușirea pieței bursiere din 1987, recesiunea din 1991 și criza „dot-com” din anii 2000.
Totuși, după plecarea sa din funcție, în 2006, reputația sa a fost afectată de criza financiară din 2008, eveniment care a pus sub semnul întrebării deciziile sale privind politica monetară și reglementarea piețelor financiare.
Criticii au subliniat că politicile de dobânzi scăzute din perioada 2003-2005 și lipsa de reglementare a piețelor financiare au contribuit la formarea bulelor speculative, atât pe piața imobiliară, cât și pe cea de capital.
„Mentalitatea era că nu ar trebui să existe reglementare”, a declarat Scott Alvarez, consilier juridic la Rezerva Federală, pentru Comisia de Ancheta a Crizei Financiare.
Mai mult, Greenspan a respins cererile pentru o supraveghere mai strictă a creditelor ipotecare destinate persoanelor cu risc ridicat de neplată, ceea ce a alimentat criza.
„Am făcut o greșeală presupunând că interesele proprii ale organizațiilor, în special ale băncilor, ar fi suficiente pentru a-și proteja acționarii și capitalul”, a recunoscut Greenspan în cadrul unei audieri în Congres, în octombrie 2008.
Greenspan, libertarianul influențat de Ayn Rand
Influențat de scriitoarea Ayn Rand, Greenspan a fost un susținător fervent al pieței libere și al libertarianismului. Deși a aplicat în mod pragmatic politicile economice, uneori în contradicție cu filosofia sa, Greenspan a rămas fidel principiilor sale fundamentale.
În anii '50 și '60, Greenspan a fost parte din cercul apropiat al lui Rand, contribuind la publicația „The Objectivist” și exprimându-se împotriva statului de bunăstare. „Ceea ce a făcut Ayn Rand a fost să mă facă să înțeleg de ce capitalismul nu este doar eficient și practic, ci și moral”, a declarat Greenspan pentru New York Times în 1974.
„Când am întâlnit-o pe Ayn Rand, eram un susținător al liberului antreprenor în sensul lui Adam Smith – impresionat de structura teoretică și de eficiența piețelor”, a declarat dl Greenspan pentru New York Times în 1974. „Ceea ce a făcut ea – prin discuții lungi și numeroase argumente până noaptea târziu – a fost să mă facă să mă gândesc de ce capitalismul nu este doar eficient și practic, ci și moral.”
În filosofia ei, taxele erau un furt imoral; plasa de siguranță socială un afront la adresa libertății umane. El a contribuit la The Objectivist, o revistă lunară publicată de acoliții lui Rand, iar într-un număr din 1966 a scris că „statul bunăstării” nu era „nimic mai mult decât un mecanism prin care guvernele confiscă averea membrilor productivi ai unei societăți”.
Deși Greenspan s-a distanțat de-a lungul anilor de multe dintre implicațiile extreme ale opiniilor lui Rand, acestea au rămas excepțional de apropiate până la moartea ei, în 1982; ea a apărut alături de el când a depus jurământul ca și consilier economic al lui Ford.
Viața personală și începuturile
Alan Greenspan s-a născut pe 6 martie 1926, în New York, și a crescut în cartierul Washington Heights din Manhattan. Încă din copilărie, Greenspan a manifestat o pasiune pentru cifre, analizând statisticile de baseball cu o intensitate care avea să definească și abordarea sa economică ulterioară. „Mintea mea, care fusese până atunci goală, s-a umplut cu statistici de baseball”, a scris Greenspan în autobiografia sa, „The Age of Turbulence”.
Greenspan și-a găsit astfel marea obsesie - analizarea datelor pentru a identifica tendințe. A absolvit summa cum laude în 1948 la Universitatea din New York, unde a obținut și o diplomă de master în economie în 1950.
După ce a studiat la prestigioasa Juilliard School, unde a cântat la clarinet într-o trupă de jazz, Greenspan a început să exploreze domeniul economiei.
Și-a continuat studiile la Universitatea din New York, unde a obținut o diplomă în economie în 1948 și un masterat în 1950. Mai târziu, a fondat firma de consultanță Townsend-Greenspan, oferind analize economice pentru companii majore precum U.S. Steel și Mobil Oil.
De la Nixon la criză
Alan Greenspan, unul dintre cei mai influenți economiști din istoria modernă a Statelor Unite, și-a început cariera politică în 1967, când a fost recrutat pentru campania prezidențială a lui Richard Nixon din 1968.
Potrivit Washington Post, Greenspan l-a informat regulat pe Nixon despre economie, dar a rămas un consilier extern. După demisia rușinoasă a lui Nixon în 1974, Greenspan a fost numit în administrația lui Gerald Ford, o tranziție care s-a dovedit dificilă pentru el.
În memoriile sale, Greenspan povestește despre șocul resimțit în timpul unei ședințe de politică economică, când administrația Ford a lansat campania „Whip Inflation Now”. „Am fost singurul economist prezent și mi-am spus: Aceasta este o stupiditate incredibilă. Ce caut eu aici?’”, a scris el. În ciuda acestor începuturi ezitante, Greenspan a câștigat încrederea unor oficiali precum Dick Cheney și Donald Rumsfeld.
Sub președinția lui Ronald Reagan, Greenspan a fost însărcinat să salveze programul de pensii publice al țării, aflat în pragul colapsului financiar.
În calitate de președinte al Comisiei Naționale pentru Securitate Socială, Greenspan a reușit să conducă un grup divers de 15 membri către un consens.
Acordul, adoptat de Congres în 1983, a inclus măsuri precum creșterea treptată a vârstei de pensionare și majorarea impozitelor pentru persoanele cu venituri ridicate.
Totuși, conform Washington Post, succesul comisiei a fost parțial datorat unui compromis negociat între James A. Baker III, șeful de cabinet al lui Reagan, și Thomas J. Tip O’Neill Jr., președintele Camerei Reprezentanților.
Confirmat ca președinte al Rezervei Federale pe 3 august 1987, Greenspan s-a confruntat rapid cu o criză majoră. Pe 19 octombrie 1987, piața bursieră americană a înregistrat o scădere de 22,5% într-o singură zi. Greenspan, aflat în Dallas la acea vreme, a fost transportat urgent la Washington.
La doar câteva ore după prăbușirea pieței, Greenspan a emis un comunicat succint: „Rezerva Federală, în conformitate cu responsabilitățile sale ca bancă centrală a națiunii, și-a reafirmat disponibilitatea de a acționa ca sursă de lichiditate pentru a sprijini sistemul economic și financiar.”
Această acțiune, susținută de apeluri private către firmele de pe Wall Street, a prevenit o criză economică majoră.
În anii săi timpurii la conducerea Rezervei Federale, Greenspan a rezistat presiunilor administrațiilor Reagan și Bush de a reduce ratele dobânzilor.
În 1988, a susținut o creștere a ratei de împrumut, decizie care l-a pus în conflict cu James Baker, secretarul Trezoreriei. Bush, devenit președinte, a fost reticent în a-i acorda lui Greenspan un al doilea mandat, iar mai târziu l-a acuzat pentru pierderea alegerilor din 1992, din cauza refuzului acestuia de a reduce ratele dobânzilor.
Epoca de aur a anilor ’90
În timpul administrației Clinton, Greenspan a beneficiat de o relație mai relaxată cu Casa Albă. Sub conducerea sa, economia a cunoscut o creștere rapidă, iar șomajul a rămas scăzut.
Greenspan a susținut că sporul de productivitate datorat tehnologiei informației permitea o creștere economică fără inflație semnificativă. Deciziile sale, inclusiv reducerea ratelor dobânzilor în 1998 în contextul crizei financiare din Asia de Est, au contribuit la o piață bursieră în plină expansiune.
În perioada ce a urmat plecării sale din funcție în 2006, Greenspan a fost criticat pentru rolul său în criza financiară din 2008.
Sub conducerea sa, Rezerva Federală nu a reglementat suficient practicile de creditare ipotecară, o greșeală pe care succesorul său, Ben Bernanke, a numit-o „cel mai grav eșec al Fed.” în acest episod.
În 2010, Greenspan a apărat deciziile luate: „Istoria ne arată că reglementatorii nu pot identifica momentul exact al unei crize sau amploarea pierderilor.”
Anii săi în guvern și deciziile economice au fost marcate de succese și erori, dar Greenspan rămâne o figură definitorie a politicii economice americane.
Deși cariera sa a fost marcată de controverse, Greenspan rămâne o figură centrală în istoria economică americană. Martin Anderson, cercetător la Hoover Institution, a declarat pentru Washington Post că Greenspan „a influențat mai multe campanii prezidențiale republicane decât orice alt economist din această țară”.
