”Cusca antiseismica”, prezentata in urma cu cateva luni in premiera de Libertatea, a facut furori in toata lumea. A fost studiata pe toate fetele, admirata, iar inventatorul ei, fizicianul roman Mircea Manolescu, a primit numeroase premii. Cum se simte insa un om obisnuit in cutia patrata, din otel, care poate fi singura sansa de salvare in cazul unui cutremur? Reporterul Libertatii a ”testat” ieri modulul, experimentand timp de cateva minute un exercitiu de supravietuire.
Modulul individual de protectie antiseismica este destinat salvarii vietii utilizatorului in cazul unui cutremur de magnitudine mare si asigurarii conditiilor de supravietuire pana la incetarea pericolului sau, in cazul in care imobilul se prabuseste, pana la eliberarea ocupantului. Mai pe scurt, este vorba de o cutie patrata din otel si fibra de sticla, in care pot incapea un adult si un copil. ”Ii sfatuiesc pe toti cumparatorii sa se antreneze suficient de mult, astfel incat sa se poata echipa si intra in modul in maxim 30 de secunde de la semnalarea sonora a iminentei producerii unui cutremur. Va invit sa o testati si dumneavoastra”, ne-a spus Mircea Manolescu.
Nu am rezistat tentatiei de a incerca pe propria piele inventia fizicianului bucurestean. Prima intrebare pe care mi-a adresat-o inventatorul dispozitivului a fost ”cate kilograme ai?”. I-am raspuns ca am 108, a zambit si mi-a spus doar ca intru fara probleme. Mai ramanea de vazut si in cat timp! Dupa ce mi-a explicat ce am de facut si care sunt dotarile din adapost, cronometrul a fost pornit.
Am intrat in cusca antiseismica destul de greu si intr-un mod stangaci deorece chiar din primele secunde am reusit ”performanta” de a ma lovi de doua ori de peretii modulului. Desi acoperiti cu un strat gros de burete, i-am simtit destul de duri. Pe dibuite, pentru ca ”intrarea” trebuie facuta cu spatele, m-am asezat in ”sezlongul” din panza fixat de patru bare din otel. Am incercat cat am putut de repede sa ma echipez cu masca de gaze, la care trebuia sa atasez un tub de oxigen si cu casca de protectie, pe care le-am gasit exact langa sezlong. Am inchis apoi usa adapostului si brusc m-am trezit intr-o bezna totala. In ”cutia” lata de un metru nici nu poti macar sa intinzi lateral mainile! In cateva clipe insa am uitat complet de lipsa spatiului, pentru ca singura intrebare care nu-mi dadea pace era ”oare voi putea respira?”. Neobisnuit cu masca, mi se parea ca respiratia devenise un exercitiu extrem de complicat. Am rezistat numai la ideea ca, daca intr-adevar aceasta ar fi fost singura mea salvare intr-un cutremur devastator, n-as fi avut o alta sansa. Montat pe usa ”cutiei antiseismice”, ecranul DVD-ului imi capteaza brusc atentia. Fizicianul a avut dreptate. In caz de panica si daca, in plus, esti claustrofob, un film sau o muzica pregatite din timp si puse la pastrare in cutia salvatoare chiar iti pot fi de mare folos.
Tot pe dibuite, pipaind peretele din partea stanga, am reusit sa iau statia de emisie-receptie prin care am comunicat ”sfarsitul” exercitiului.
Trebuie sa intri si sa te echipezi in 30 de secunde
Timpul de executie a fost insa unul extrem de mare. Aproape de doua minute! Mult prea departe de cele 30 de secunde indicate de inventator. ”Eu am cateva kilograme bune peste 100 poate si din aceasta cauza nu am reusit…”, am incercat eu sa ma scuz de stangacia mea. “Eh, prin antrenamente veti reusi performanta celor 30 de secunde. Eu am 107 kilograme si in 30 de secunde am reusit sa intru in el cu tot cu sotia mea”, mi-a spus Mircea Manolescu.