„Am un sot pe care nu-l mai iubesc, un amant si un fiu care inseamna totul pentru mine”

Ma numesc Anca, am 33 de ani, sunt casatorita de 13 ani si am un baietel de opt ani. Casnicia mea nu a fost una din cele mai reusite, dar poate nu am luptat indeajuns pentru ea. Cand m-am casatorit, faptul ca sotul meu era mai in varsta cu 12 ani nu a fost o piedica pentru a-mi intemeia o familie. Pe parcurs, am invatat multe de la el, nu-ti exagerez, era o adevarata enciclopedie. Cred ca proverbul "elevul si-a intrecut profesorul" mi se potriveste ca o manusa. Totusi acest lucru a fost fatal pentru relatia noastra si usor pentru mine sa-mi iau lumea in cap. Sotul meu este un pic alcoolic si desi am avut deseori discutii pe aceasta tema, nu am reusit sa-l fac sa renunte la viciu. De multe ori chiar ieseau scantei, ceea ce m-a si facut sa ma indepartez de el. Acum trei ani am cunoscut pe cineva de care nu prea ma simteam atrasa in vreun fel anume. Cu timpul, am inceput sa ma intalnesc cu el, nu foarte des, doar atat cat sa-mi dau seama ca el este barbatul pe care mi l-am dorit. Nu mi-a fost chiar atat de greu sa-i devin amanta. Este un barbat frumos, atent, iubitor, putin gelos si zgarcit, dar pentru mine n-are importanta decat faptul ca exista. De cand lucrurile au devenit mai serioase intre noi, acasa s-au accentuat necazurile. Certurile, scandalurile si bataile au devenit mult mai grave. Pentru mine, sotul meu nu mai exista ca barbat, si-ti dai seama ca are si motive. Alaturi de el nu ma simt nici realizata, nici femeie, de multe ori imi inspira chiar mila. De ce am stat atatia ani asa? Nu stiu, eu caut scuze ca baiatul meu sa aiba tata, o situatie buna, mi-e frica sa o iau de la inceput pentru ca nu mai am rabdarea necesara. Nu stiu nici eu ce vreau de la viata. De un singur lucru sunt sigura. Vreau liniste. Imi iubesc baiatul, pe Claudiu, si vreau o familie. E prea mult? Nu ti-am scris pentru un sfat anume, ci pentru a-ti cunoaste parerea. Cu drag, Anca, Bucuresti