De la Drulă, la Ciucu. De ce serviciile de informații trebuie scoase din lupta politică

Parteneri sau rivali politici, oameni politici mai mult sau mai puțin onorabili, în fapt, o analiză a discursurilor lor politice arată că, la nivelul relației intelligence-clasă politică, avem o problemă sistemică. În cei 35 de ani de democrație, decidenții politici și leadershipul de intelligence nu au învățat cum să se raporteze democratic unii față de alții și care sunt liniile roșii pe care niciunul dintre cei doi actori nu ar trebui să le încalce. 

În statele în care clasa politică are o cultură politică precară, există riscul ridicat să apară acest tip de disfuncționalitate, intervenția politică în managementul instituțiilor de intelligence și invers, intervenția serviciilor de informații în viața politică. Fenomenul apare în mod frecvent în regimurile autoritare, însă în mod ocazional, el s-a întâmplat și în democrații, așa cum în detaliu explică Uri Bar-Joseph. Din cauza faptului că niciodată în istoria Rusiei cei doi actori – clasa politică și ofițerii de rang înalt ai serviciilor de informații – nu au funcționat independent unul de altul, norvegianul Jardar Østbø a lansat conceptul de „Russian hybrid intelligence state”, ce definește unicitatea sistemului politic rusesc, în care cele două părți nu mai pot fi analizate separat. Corpul hibrid rusesc intelligence-politics, explică Østbø, a devenit atât de compact, încât s-a transformat într-o entitate de sine stătătoare, deasupra părților sale componente. Disfuncționalitatea modelului rusesc, într-o abordare mult mai soft, se regăsește și în sistemul politic românesc, din simplul motiv că, deși în privința multor altor elemente ce definesc un regim democratic, România a avansat constant, relația intelligence-clasă politică a rămas la fel de politizată precum cea din perioada tranziției românești. 

Adevărul dur este că, la fel ca în perioada comunistă totalitară, liderii politici români, care dețin pe moment puterea, se folosesc de rețelele de influență obscure ale serviciilor de informații pentru avantaje politice tactice. Relația toxică Partidul vs Securitatea, la nivel de mentalitate și proaste practici, a fost perpetuată neîntrerupt în cei 35 de ani de democrație. Subiectul este unul foarte complex și nu poate fi analizat, în totalitate, într-un articol de opinie, însă această mare problemă a României nu mai poate fi bagată sub preș ca și cum ea nu ar exista, sau decredibilizată prin etichete peiorative de tipul gândire conspiraționistă, atunci când dorești să abordezi în mod rațional.  

Deficitul democratic care rezultă din lipsa controlului democratic civil eficient asupra comunității de intelligence trebuie explicat cât mai apăsat la nivel european, astfel încât să se formeze presiune externă asupra clasei politice românești pentru crearea unui nou cadru legislativ pentru guvernanța sectorului de securitate și intelligence din România. Suntem caz unic în întreaga Europă ca SRI, SIE, SPP să funcționeze în baza unor legi rudimentare, create în perioada tranziției românești. Serviciile de informații trebuie scoase total din jocul politic, iar ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de voință pentru schimbare inclusiv din interiorul lor, din partea ofițerilor profesioniști care își cunosc rolul într-un regim democratic. Studiile de intelligence atrag constant atenția asupra faptului că politizarea agențiilor de informații aduce efecte negative inclusiv asupra eficienței activității acestora.  Cu cât un serviciu de informații este mai politizat, cu atât își atinge mai greu obiectivele privind combaterea riscurilor și amenințărilor la securitatea națională.

Este aberant ca un director de SPP, Lucian Pahonțu, pe care nu a reușit niciun președinte al României, în ultimii 20 de ani, să îl trimită acasă, să participe la discuții politice, împreună cu președintele României. Nu are ce să caute directorul SPP în toate delegațiile externe ale șefului statului. Sistemul de protecție și pază asupra președintelui poate fi monitorizat, fără probleme, și de ofițerii din subordine. Acest serviciu ar trebui desființat și transformat într-un departament în subordinea MAI. 

În perioada războiului hibrid rusesc lansat asupra Europei, Mark Galeotti a mediatizat ideea de „weaponisation of everything”, mai exact, orice vulnerabilitate din partea statului european perceput ostil este folosit de Kremlin pentru obținerea de avantaje tactice. Or, la cât de nereformate și politizate au rămas serviciile de informațiile românești, instituțiile care ar trebui chiar ele să ne apere au ajuns părțile slabe cu care s-ar putea să ne bată Kremlinul. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE