Primul instrument de măsurare a metacompetențelor elevilor dezvoltat alături de un institut al Academiei Române

De la note la competențele necesare viitorului

Andra Munteanu, cofondatoare și președintă Narada, consideră că sistemul educațional din România are date despre rezultatele elevilor la discipline precum matematica sau limba română, însă nu există un sistem care să arate cât de bine își pot gestiona emoțiile în situații de presiune, dacă rezistă la efort susținut sau dacă sunt capabili să gândească critic într-un context în care nu există un singur răspuns corect. „Parteneriatul cu ICCV este primul pas concret pentru a acoperi această lacună, la nivel național. Construim împreună primul instrument validat academic de măsurare a metacompetențelor în educația românească”, a afirmat aceasta.

Potrivit acesteia, scopul proiectului este de a contribui la redefinirea succesului școlar, astfel încât acesta să nu mai fie evaluat exclusiv prin note și rezultate la examene. „Scopul este să cucerim pentru România dreptul de a defini și măsura o nouă categorie de succes educațional și să contribuim la modernizarea modului în care România înțelege succesul educațional, nu prin notele pe care le obține un elev, ci prin capacitatea lui de a deveni un om pregătit pentru un viitor pe care nu îl putem vedea complet.”

Ce este mai exact Meta-Competence Index

Pentru a înțelege mai bine ideea din spatele acestui instrument, Irina Vasile, director de programe Narada a oferit un interviu pentru Libertatea. Aceasta a explicat faptul că MCI (Meta Competence Index) este „un instrument de screening educațional construit pentru contextul școlii românești”, care urmărește „nu câtă informație reproduce un elev, ci cum funcționează el în învățare”. Acesta se adresează elevilor din clasele V-VIII și poate fi administrat în aproximativ 45 de minute. Instrumentul măsoară trei metacompetențe esențiale: autoreglarea, autodisciplina și gândirea critică, iar rezultatul „nu este o simplă notă, ci un profil care poate fi înțeles și folosit atât de profesor, cât și de elev”. Aceasta precizează că MCI nu este un instrument clinic și nu pune diagnostice, ci rolul lui este să ofere o imagine structurată, comparabilă și utilă educațional asupra unor competențe care susțin învățarea și progresul școlar. „Mai exact, ne uităm la felul în care elevul își menține atenția și își ajustează strategiile în timpul sarcinii, la felul în care își organizează și susține efortul în timp și la modul în care analizează informația și ia decizii argumentate”, a explicat Irina Vasile.

Cum va fi aplicat instrumentul în școli

Când vine vorba despre cum va fi pus în aplicare, directoarea de programe Narada a spus că „instrumentul este proiectat să poată fi administrat realist în școală, în condiții standardizate, de către un profesor sau un psiholog școlar”. În forma sa de bază, răspunde elevul, iar administrarea este gândită pentru „o singură sesiune, de aproximativ 45 de minute, la nivel de clasă”. MCI va avea două variante, adaptate elevilor din clasele V-VI și VII-VIII.

Potrivit acesteia, instrumentul include două componente. Prima cuprinde „itemi de auto-raportare despre comportamente relevante pentru autoreglare și autodisciplină”, precum capacitatea elevului de a reveni la sarcină după ce este distras, de a-și organiza pașii de lucru sau tendința de a amâna activitățile. A doua componentă, dedicată gândirii critice, „nu se bazează pe părerea elevului despre sine, ci pe sarcini scurte de performanță”, precum „diferențierea între fapt și opinie, evaluarea credibilității unei surse, alegerea unei concluzii justificate sau identificarea informației care lipsește pentru o decizie bună”.

„Scorul final nu își propune să eticheteze copilul, ci să ofere un profil interpretabil, la nivel de subscale și metacompetențe”, care poate orienta intervenția educațională și poate fi urmărit în timp, a mai spus Irina Vasile.

Cum poate folosi un profesor rezultatele în mod practic la clasă

Rezultatele nu vor fi prezentate sub forma unui simplu punctaj, ci prin rapoarte ușor de înțeles și de utilizat la clasă. „Ideea nu este să primești doar un scor, ci să poți vedea unde sunt punctele de sprijin și unde apar vulnerabilitățile”, a explicat directoarea de programe Narada. Astfel, profesorii vor putea identifica mai ușor dificultățile unei clase sau ale unui elev și vor putea adapta intervențiile în funcție de nevoile observate.

De exemplu, un raport poate indica faptul că la nivelul unei clase există probleme legate de organizare și inițierea sarcinilor, ceea ce ar putea sugera nevoia unei structuri mai clare, a unor instrucțiuni mai detaliate sau a unor repere de timp. La nivel individual, un elev poate avea „resurse bune de gândire critică, dar dificultăți de autodisciplină”, aspect care poate schimba modul în care profesorul îl sprijină în procesul de învățare.

Un alt avantaj al instrumentului este că acesta poate fi aplicat periodic. „Nu rămânem doar cu o fotografie de moment, ci putem urmări dacă apare o schimbare reală în timp”, a spus Irina Vasile. Profesorii vor putea consulta atât profilul individual al fiecărui elev, cât și o imagine de ansamblu a clasei pentru fiecare metacompetență, ceea ce „ajută nu doar la înțelegerea fiecărui copil, ci și la decizii de clasă: unde merită lucrat mai mult, ce tip de sprijin are sens și ce evoluții apar de la o aplicare la alta.”

Copiii realizează diferite activități. Foto: Narada

Cum ar putea concret un profesor să înțeleagă mai bine un elev

Irina Vasile a oferit exemplul unui elev de clasa a VI-a cu rezultate modeste, pe care profesorii îl consideră adesea „leneș” sau „neimplicat”. Potrivit acesteia, MCI ar putea arăta că elevul are, de fapt, „un nivel bun de focalizare și flexibilitate strategică”, ceea ce înseamnă că poate lucra și se poate adapta atunci când se implică într-o sarcină. Problema ar putea fi însă în altă parte, ci anume un nivel scăzut al reglării emoționale și dificultăți în revenirea după eșec.

„Cu alte cuvinte, problema nu este lipsa de resurse cognitive sau refuzul muncii, ci faptul că după un feedback negativ sau după o greșeală se blochează și se retrage”, a explicat directoarea de programe Narada. În lipsa unui astfel de instrument, profesorii observă în principal comportamentul exterior al elevului și pot ajunge la concluzii greșite despre cauzele dificultăților sale. „Cu MCI, poate distinge mai bine între lipsa de organizare, dificultatea de a susține efortul și blocajul emoțional. Iar această diferență contează enorm, pentru că intervenția nu va fi aceeași: într-un caz ai nevoie de mai multă structură și sprijin pe pași, în altul de sprijin pentru revenirea după eșec, nu de presiune suplimentară.”

Rolul Institutului de Cercetare a Calității Vieții în dezvoltarea și validarea instrumentului

Institutul de Cercetare a Calității Vieții din cadrul Academiei Române este partenerul esențial pentru rigoarea metodologică și validarea științifică a instrumentului. Irina Vasile a menționat faptul că colaborarea are două etape. În această fază, ICCV contribuie la validarea cadrului conceptual, la discutarea structurii instrumentului, a formatului de răspuns și a logicii de administrare. În etapa următoare, rolul lor devine și mai important, pentru că intră în zona de pilotare, analiză psihometrică, validare și etalonare.

„Pentru noi, această colaborare este foarte importantă tocmai pentru că aduce împreună două tipuri de expertiză complementare: Narada are experiența lucrului direct cu școlile, cu profesorii și cu nevoile reale din teren, iar ICCV aduce componenta de cercetare, statistică și credibilitate academică. Practic, încercăm să construim un instrument care să fie în același timp utilizabil în școală și solid din punct de vedere științific”, a declarat Irina Vasile pentru Libertatea.

În ce etapă se află acum proiectul

În prezent, proiectul se află în etapa de dezvoltare și fundamentare, a spus Irina. Potrivit acesteia, echipa a definit deja arhitectura conceptuală, care include „cele trei metacompetențe, cele șase subscale și fațetele de conținut care ghidează scrierea itemilor”. În această perioadă, se lucrează la „rafinarea băncii de itemi și a sarcinilor de performanță, astfel încât instrumentul să rămână riguros, dar și realist de administrat în școală”.

Urmează etapele de dezvoltare psihometrică: panelul de experți, testarea cognitivă cu elevi, studiul pilot și apoi studiul de validare și etalonare. „Obiectivul nostru este ca până la finalul lui 2026 să avem o primă versiune pilotată și revizuită, iar etapa completă de validare și implementare să continue în 2027.”

Deocamdată, instrumentul nu a intrat în faza de pilotare, astfel că nu există încă rezultate sau feedback din partea elevilor. Cu toate acestea, spune Irina Vasile, discuțiile purtate cu profesori și școli din rețeaua Narada, atât din mediul urban, cât și din mediul rural, au evidențiat aceeași nevoie. „Mesajul pe care îl auzim constant este că profesorii au nevoie de instrumente care să îi ajute să înțeleagă de ce un elev nu progresează, chiar și atunci când, la prima vedere, pare că «știe» sau «poate»”, a afirmat aceasta. Potrivit reprezentantei Narada, MCI este construit tocmai pentru a răspunde acestei nevoi și pentru a oferi profesorilor informații care nu pot fi observate doar din note sau din comportamentul de la clasă.

Gândirea critică, autoreglarea emoțională și autodisciplina, foarte importante în educația de astăzi

Întrebată de ce sunt importante gândirea critică, autoreglarea emoțională și autodisciplina în educația de astăzi, Irina Vasile a spus că în zilele noastre nu mai este suficient ca elevul să rețină informație, ci contează dacă o poate folosi, dacă îi poate susține efortul când apare dificultatea și dacă trece critic prin informațiile la care este expus. A explicat că vedem frecvent copii care înțeleg conținutul, dar se blochează la prima frustrare, amână sistematic sau renunță când sarcina devine mai grea. La fel de important, a menționat că vedem elevi care preiau informații fără să le evalueze suficient, ceea ce îi face mai vulnerabili la confuzie, influență socială și dezinformare.

Aceasta a subliniat că studiile internaționale arată o legătură directă între autoreglare, autodisciplină, gândire critică și performanța școlară. „De aceea le numim metacompetențe: ele nu țin de o disciplină anume, ci susțin felul în care copilul învață, persistă și gândește în raport cu orice conținut.” În prezent, România nu dispune de un instrument dezvoltat local care să măsoare împreună aceste trei domenii pentru elevii de gimnaziu, iar MCI își propune să acopere această nevoie.

Un proiect care i-a ajutat pe elevii de clasa a VI-a să vorbească despre emoțiile lor

Pentru a înțelege mai bine cum sunt percepute aceste inițiative la nivelul școlilor, reporterul Libertatea a stat de vorbă cu Licuță Eliza, profesor de limba franceză la Școala Gimnazială Nr. 1 Grădinari din Giurgiu. Aceasta a fost selectată pentru implementarea proiectului „În Control”, dezvoltat de Narada și destinat elevilor de clasa a VI-a. Programul urmărește dezvoltarea unor competențe precum autoreglarea emoțională și autodisciplina și a început în prima săptămâna a lunii mai 2026.

Primul care a intrat într-un program Narada a fost soțul său, și el profesor. Anul trecut, acesta a participat la programul „Start bun” dedicat elevilor de clasa a V-a, axat pe autoreglarea emoțională și pe adaptarea copiilor la trecerea de la ciclul primar la gimnaziu. Programul îi ajuta pe elevi să gestioneze mai ușor schimbările specifice acestei etape, de la trecerea de la învățătoare la mai mulți profesori până la integrarea într-un nou colectiv și adaptarea la un alt sistem de evaluare.

Încântată de experiență și de rezultatele observate la copiii din clasa soțului, aceasta a ajuns să participe la proiectul „În Control”.

Deși aborda deja subiectul emoțiilor la ora de dirigenție, doamna profesor Eliza Licuță spune că proiectul Narada i-a oferit o perspectivă diferită asupra modului în care poate lucra cu elevii. „Chiar înainte să fiu sunată pentru acest program, observasem niște schimbări la elevii mei și discutam deja despre emoții la ora de dirigenție. Le prezentasem emoțiile și ei recunoșteau că li se întâmplă să se simtă în anumite feluri, dar cam atât”, a povestit profesoara.

După începerea activităților, aceasta a observat că elevii au început să se deschidă mai mult. „După ce am început proiectul, am văzut că abordarea era diferită. Modul de prezentare i-a făcut să se deschidă mai mult.” Cu o experiență de 21 de ani la catedră, profesoara consideră că astfel de programe sunt necesare, deoarece timpul și programa școlară nu le permit întotdeauna profesorilor să înțeleagă suficient de bine nevoile elevilor. „Timpul nu ne ajută, programa nu ne ajută să fim cât mai mult cu ei și să îi înțelegem, iar acest proiect ni s-a potrivit mănușă la clasă.”

Patru lecții despre emoții, furie și luarea deciziilor

Programul a fost structurat în patru sesiuni. Prima, intitulată „Îmi simt creierul”, a avut scopul „de a recunoaște emoțiile fără să le judece, de a le localiza în corp și de a înțelege ce simt și cum pot acționa”. În cadrul acesteia, elevii au participat și la exercițiul „Cercul siguranței”, unde au discutat despre așteptările pe care le au de la colegi, profesori și familie.

A doua sesiune a presupus alegerea unui „buton de pauză” și exersarea unei tehnici simple de autoreglare. „Stau 3 secunde, analizez, respir adânc, observ ce simt și apoi aleg ce fac mai departe cu furia mea”, a explicat doamna profesor Licuță.

În cea de-a treia sesiune, „Eu aleg”, copiii au fost încurajați să se gândească la efectele propriilor decizii. „Există o diferență între «eu acum» și «eu mai târziu»: ce aleg să fac acum și cum mă va afecta această alegere în viitor.”

Ultima sesiune, „Planul meu”, a urmărit transformarea tehnicilor învățate în obiceiuri. „Atunci când un coleg este nervos, ceilalți îl ajută să se calmeze folosind tehnicile învățate. Ideea era ca, prin repetare, aceste comportamente să devină obișnuințe pe care să le poată aplica și atunci când sunt singuri”, a spus profesoara.

Cum funcționează „butonul de pauză”

Potrivit Elizei Licuță, una dintre cele mai mari probleme observate la elevi este gestionarea furiei. „Nu știu cum să reacționeze atunci când sunt furioși și, de multe ori, devin violenți, fie verbal, fie fizic”, a afirmat aceasta.

După aproximativ o lună și jumătate de la prima lecție despre identificarea emoțiilor, profesoara spune că a observat primele schimbări. „Au început să facă o pauză înainte de a reacționa. Chiar dacă nu reușesc întotdeauna, măcar conștientizează ceea ce simt.”

Unul dintre instrumentele folosite este „butonul de pauză”, un gest ales de fiecare copil. „Este un semnal care le amintește că trebuie să se oprească, să respire și să aplice tehnica învățată”, explică profesoara. În cazul unei eleve care avea reacții agresive verbal, gestul constă în frecarea degetului arătător de degetul mare. „Când face acest gest, își amintește că trebuie să se oprească, să inspire profund, să facă exercițiul de respirație și apoi să vorbească pe un ton mai calm.”

Schimbări observate la elevi după doar câteva săptămâni

Profesoara a oferit și exemple concrete de elevi care au început să își gestioneze mai bine emoțiile. Unul dintre ei, foarte timid și cu multe absențe, a început să își exprime punctul de vedere după participarea la activități. „Acum a început să vorbească și să își exprime punctul de vedere, iar el înainte stătea doar cu capul în jos. Pentru el este un pas uriaș.”

O altă elevă, care făcea atacuri de panică înainte de teste, a început să folosească tehnicile de respirație învățate în program. „Am identificat problema împreună cu mama ei și am ajutat-o folosind tehnici de respirație și alte metode simple de reglare emoțională. Astăzi este un copil complet schimbat, mult mai relaxat și mai încrezător.”, a spus doamna profesor.

De ce consideră profesorii că educația emoțională este la fel de importantă ca notele

În opinia doamnei Eliza Licuță, dezvoltarea emoțională ar trebui să fie o preocupare constantă atât pentru școală, cât și pentru familie. „Cred că primul pas esențial este identificarea emoțiilor. Mulți copii nu sunt capabili să spună ce simt și nici să exprime ceea ce trăiesc.”

Profesoara consideră că performanța academică nu este suficientă dacă nu este însoțită de dezvoltare emoțională. „Eu cred că, oricât de bun ar fi un copil din punct de vedere academic, dacă nu este dezvoltat emoțional, cunoștințele lui nu sunt suficiente.” Întrucât predă în mai multe locuri și este și consilier educativ, aceasta aplică frecvent conceptul de „buton de pauză” și în alte școli. De asemenea, soțul său este implicat în comisia pentru prevenirea și combaterea violenței școlare, iar cei doi intervin adesea pentru a aplana conflicte, nu doar fizice, ci și verbale.

În final, aceasta atrage atenția asupra faptului că și profesorii au nevoie de pregătire pentru a gestiona astfel de situații, dar și părinții ar trebui să aloce mai mult timp în educarea copiilor pe partea emoțională. „Noi, profesorii, avem nevoie de formare continuă. Facultatea nu ne-a pregătit suficient pentru gestionarea emoțiilor copiilor, iar generațiile se schimbă permanent”, a concluzionat ea.

De la renovarea școlilor la dezvoltarea gândirii critice

Narada și-a început activitatea concentrându-se pe problemele care împiedicau accesul copiilor la educație, de la lipsa infrastructurii de bază din școli până la dificultățile materiale cu care se confruntau elevii din comunități vulnerabile. În peste cinci ani de activitate, organizația a investit peste 5 milioane de euro în proiecte care au ajuns la mai mult de 260.000 de copii din peste 500 de școli, prin renovarea unor spații școlare, construirea de grupuri sanitare, dotarea cu tehnologie și alte intervenții menite să reducă abandonul școlar.

În ultimii ani însă, reprezentanții organizației au ajuns la concluzia că provocările din educație depășesc lipsurile materiale. În contextul dezvoltării accelerate a tehnologiei și al răspândirii dezinformării în mediul online, Narada și-a reorientat activitatea către dezvoltarea unor competențe precum gândirea critică, autoreglarea emoțională și autodisciplina. În acest context a fost lansată și inițiativa #GenerațiaZero, prin care organizația atrage atenția asupra nevoii de a pregăti copiii pentru o lume în care capacitatea de a analiza informațiile și de a lua decizii informate devine la fel de importantă ca acumularea de cunoștințe.

Vezi subiectele la matematică de la Bac 2026 și subiectele la istorie de la Bacalaureat!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI